Fostul şef al Kremlinului şi-a asigurat un loc special în istoria Germaniei ca politician care a facilitat unificarea celor două state germane, cel răsăritean şi cel apusean. Ţinînd cont de meritele incontestabile ale fostului lider sovietic, şefa guvernului federal Angela Merkel l-a calificat, de curînd, drept o „personalitate care a anticipat viitorul“. În opinia Angelei Merkel, Gorbaciov a facilitat şi revoluţia paşnică din fosta Republică Democrată Germană.
Cu alte cuvinte, Mihail Gorbaciov, care a împlinit pe data de 2 martie, vîrsta de 80 de ani, este elogiat în Germania ca personalitatea cheie care, practic, a contribuit la prăbuşirea sistemului sovietic.
La această concluzie ajunge şi fostul disident György Dalos, originar din Ungaria, care a publicat acum o biografie a lui Gorbaciov („Gorbatschow. Mensch und Macht. Eine Biographie” - „Gorbaciov. Omul şi puterea”, editura C.H. Beck, München, 2011). În cîteva interviuri apărute în ultimele zile în presa germană, György Dalos a explicat personalitatea complexă a fostului lider, zugrăvind o imagine diferenţiată, fără a o înfrumuseţa, impregnată de simpatii pentru omul care şi-a asumat, în ultimă instanţă, misiunea de a reforma un imperiu, însă fără a renunţa la doctrina de bază, adică la ideologia comunistă.
Fostul disident Dalos, un cunoscător profund a Uniunii Sovietice, unde a studiat în anii 1960, îl descrie pe Gorbaciov ca un amestec de activist care şi-a propus să modernizeze imperiul. Într-un interviu acordat postului naţional de radio din Germania, Dalos şi-a sintetizat astfel părerile legate de etapele de evoluţie a personalităţii lui Gorbaciov:
„El s-a transformat dintr-un foarte inteligent activist, care corespundea din toate punctele de vedere, într-un democrat. Uneori cred că el devenise un democrat sub presiunea istoriei. Intenţia lui adevărată era să salveze sistemul sovietic, să supravieţuiască vremurilor tulburi.“
Într-adevăr, Uniunea Sovietică intrase într-un impas economic. Bugetul alocat pentru înarmare depăşea 40 la sută, iar super-puterea se afla în faţa unui colaps.
Puciul din 1991 ocupă un loc central în biografia scrisă de Dalos. Gorbaciov îi considera pe mai toţi complotiştii, pînă la acea dată, drept nişte prieteni de încredere sau colaboratori apropiaţi. Această apreciere dovedeşte, potrivit lui Dalos, că Gorbaciov a fost un prost psiholog care nu şi-a dat seama cu ce fel de oameni s-a-nconjurat.
Ascensiunea lui Gorbaciov este rezultatul unei conjuncturi favorabile, creată în urma dispariţiei rapide a trei lideri: Brejnev, Andropov şi Cernenko. Pe data de 11 martie 1985, cînd fusese ales în funcţia de secretar general al P.C.U.S., Gorbaciov avea 54 de ani.
„Gorbaciov a fost cineva care nu aspira neapărat la obţinerea puterii. El voia să pună ceva în mişcare şi ştia ce-nseamnă puterea. Însă el dispreţuia violenţa şi nu era un tip răzbunător. Sigur, el voia atunci puterea şi miza pe popularitate. Fusese un om uşor orgolios. Pînă şi deciziile greşite arată că şi el fusese doar un om. Asta îl face simpatic.“
Dalos care timp de aproape 20 de ani nu avea voie să publice în Ungaria (celebra lui scriere „1985“ a apărut în 1982, în Berlinul Occidental) nu l-a întîlnit niciodată personal pe Gorbaciov, cel care prin Perestroica şi Glasnost a surpat blocul şi sistemul monolitic de tip sovietic, facilitînd libertatea de exprimare. În consecinţă, biografia pe care o publică acum Dalos se bazează doar pe materiale secundare, publicaţii, documente de arhivă, mărturii. Dalos îi iartă lui Gorbaciov ezitările şi nestatorniciile evidente, pentru că:
„El a schimbat viaţa a milioane de oameni. Din această cauză afirm că el nu a fost un mare democrat, nici măcar un mare comunist, dar a fost un om mare.“
