In Europa, evolutia situatiei femeii a dus, de-a lungul deceniilor, de la cistigarea a cit mai multor drepturi, trecind printr-un sistem de cote obligatorii in functiile publice si in politica, pina la introducerea, in unele tari, a unei paritati obligatorii, a unei egalitati teoretice intre numarul de femei si numarul de barbati in functiile publice si in viata politica.
Nu exista o legislatie europeana in acest domeniu, si fiecare tara are legile ei, insa tendinta este peste tot spre asigurarea unui cit mai mare numar de locuri de munca femeilor. In unele tari scandinave, legea obliga partidele politice sa acorde femeilor jumatate din functiile de raspundere. In alte tari, cum e in Franta, legislatia este foarte nuantata… de exemplu, administratiile entitatilor administrative cu mai mult de 3.500 de locuitori trebuie sa aiba, printre consilierii comunali, 47% femei. In entitatile mai mari, insa, procentul scade.
Paradoxul face insa ca in ciuda legislatiei favorabile si a discriminarii pozitive impuse de sus, in multe tari ale Europei occidentale continua pina astazi o discriminare in salarii. Germania e cunoscuta, de pilda, pentru faptul ca la functii egale, cu responsabilitati egale, femeile continua sa castige mai putin decit barbatii.
In Franta, un proiect de lege care impune egalitatea salariala intre barbati si femei a fost depus abia in 2005, insa nu a fost adoptat inca nici pina acum.
La nivel european, se poate constata, atunci cand se face media tarilor membre, ca doar un sfert din ministri sint femei, in vreme ce numarul femeilor deputate in parlamentele tarilor membre, abia daca depaseste 20%, iar asta in conditiile in care studiile demografice arata ca in Europa femeile sint mai numeroase decit barbatii. Exceptia notabila e Finlanda, unde din 20 de ministri 12 sint femei.
Si, desigur, raman situatiile greu de calculat si de apreciat in cifre si procente. Pentru ca, indiferent de natura legislatiei, ea va fi aplicata diferit in disciplinatele tari nordice, protestante, in care evolutia mentalitatilor a facut sa fie acceptate pana si femei pastori – femei preoti-, sau in tarile mediteraneene, de cultura machista si patriarhala cum ar fi Grecia, Cipru, sau Italia lui Berlusconi.
Nu exista o legislatie europeana in acest domeniu, si fiecare tara are legile ei, insa tendinta este peste tot spre asigurarea unui cit mai mare numar de locuri de munca femeilor. In unele tari scandinave, legea obliga partidele politice sa acorde femeilor jumatate din functiile de raspundere. In alte tari, cum e in Franta, legislatia este foarte nuantata… de exemplu, administratiile entitatilor administrative cu mai mult de 3.500 de locuitori trebuie sa aiba, printre consilierii comunali, 47% femei. In entitatile mai mari, insa, procentul scade.
Paradoxul face insa ca in ciuda legislatiei favorabile si a discriminarii pozitive impuse de sus, in multe tari ale Europei occidentale continua pina astazi o discriminare in salarii. Germania e cunoscuta, de pilda, pentru faptul ca la functii egale, cu responsabilitati egale, femeile continua sa castige mai putin decit barbatii.
In Franta, un proiect de lege care impune egalitatea salariala intre barbati si femei a fost depus abia in 2005, insa nu a fost adoptat inca nici pina acum.
La nivel european, se poate constata, atunci cand se face media tarilor membre, ca doar un sfert din ministri sint femei, in vreme ce numarul femeilor deputate in parlamentele tarilor membre, abia daca depaseste 20%, iar asta in conditiile in care studiile demografice arata ca in Europa femeile sint mai numeroase decit barbatii. Exceptia notabila e Finlanda, unde din 20 de ministri 12 sint femei.
Si, desigur, raman situatiile greu de calculat si de apreciat in cifre si procente. Pentru ca, indiferent de natura legislatiei, ea va fi aplicata diferit in disciplinatele tari nordice, protestante, in care evolutia mentalitatilor a facut sa fie acceptate pana si femei pastori – femei preoti-, sau in tarile mediteraneene, de cultura machista si patriarhala cum ar fi Grecia, Cipru, sau Italia lui Berlusconi.
