Desi poate suna cinic, expertii stiu ca majoritatea oamenilor nu-si pot permite o asigurare medicala de cea mai inalta calitate si care sa fie total privata. O participare minima a statutului in domeniul medical este absolut indispensabila.
Sigur, se stie ca o mare diferenta intre tarile Uniunii Europene si Statele Unite ale Americii este ca cele dintai - Europa - asigura servicii medicale de baza tuturor cetatenilor. Cu toate acestea, un alt paradox este acela ca tarile europene cheltuiesc mai putin pe serviciile medicale decat Statele Unite. Pentru a lua exemplul celor doua tari europene cu cele mai performante servicii medicale furnizate de stat, Franta si Germania, acestea doua cheltuiesc pe sanatate 10 % din produsul lor intern brut, in vreme ce in Statele Unite cheltuielile pe sanatate reprezinta 16 % din produsul intern brut.
Mai trebuie adaugat si ca dezbaterea este oarecum exagerata. Nu exista nicaieri un sistem de sanatate total privat, sau unul total al statului. Practic peste tot e vorba de o combinatie a celor doua, chiar si in Germania si in Franta.
In practica, in masura in care asigurarea medicala a devenit universala, dar si obligatorie, in multe tari a devenit irelevant pentru care din cele doua sisteme se opteaza. Introducerea elementului privat in sistemele medicale din Europa de est este de altfel dificila, din ratiuni care tin atat de inertia populatiei si a structurilor locale, dar si de complexitatea procesului. In Polonia, de pilda, a durat ani de zile inainte ca o parte insemnata a populatiei sa fie convinsa sa subscrie la asigurari medicale private, sau partial private, iar dezbaterea continua si astazi, desi o prima lege in acest sens a fost adoptata acum mai bine de un deceniu.
Reactia la dezbaterea in legatura cu presupusul conflict dintre cele doua sisteme, care nu sint in realitate decit complementare, tine asadar mai degraba de sensibilitatea ideologica a fiecaruia, decit de o reala miza. Este eterna dezbatere dintre cei care sint pentru alegerea individuala si cei care considera ca solutia consta intotdeauna in protectia statului.
