Decizia presedintelui Obama de a autoriza operatiuni militare in Libia este una controversata, pe plan intern. Care sint argumentele celor care-l critica? Corespondentul Europei Libere la Washington, Valeriu Sela.
Una dintre lectiile pe care probabil presedintele Obama le invata in aceste zile este ca, in fruntea Americii si intr-o astfel de situatie, nu ai cum sa cistigi… In perioada premergatoare interventiei, analisti politici il criticau pe presedinte, spunind ca este slab si nu are capacitatea de a conduce, in momente importante. Atunci, intre consilierii sai au existat disensiuni.
Ministrul apararii si consilierul principal pentru securitate nationala erau impotriva implicarii in Libia. Secretarul de stat si ambasadoarea americana la ONU - pentru. Presedintele ezita in speranta ca va reusi sa-si asigure sprijinul unei coalitii internationale, in asa fel incit actiunea sa nu fie perceputa ca o initiativa a Statelor Unite. A urmat autorizirea, de catre Consiliul de Securitate ONU. Nimeni nu s-a opus prin veto, dar Rusia si China s-au abtinut strategic.
Operatiunea a fost declansata si apoi, aproape instantaneu, criticii s-au inmultit. In interior, democrati de stinga il acuza pe Obama ca a pornit un nou razboi, fara sa consulte Congresul. De fapt, el s-a consultat cu lideri din Congres, dar ce e drept cu doar o ora inainte de a anunta decizia. Unii politicieni de stinga spun chiar ca presedintele ar putea fi inculpat pentru ca nu are dreptul constitutional de a angaja tara in razboi, doar Congresul are acest drept. Fireste insa ca exista tot felul de precedente, in istoria recenta, care pun la indoiala aceasta premiza.
Conservatori spun ca nu exista un obiectiv clar si nu exista o strategie de final, care sa descrie cum vor iesi Statele Unite din respectiva confruntare. Asta pe plan intern. In exterior, Liga Araba, care initial a aprobat zona de non-survol, acum exprima dubii. Rusia si China, care nu s-au opus prin veto, in Consiliu, cer oprirea ostilitatilor si denunta actul drept o agresiune. Vladimir Putin compara rezolutia ONU cu un apel la cruciade, iar presedintele Medvedev il critica pe Putin, intr-un joc al declaratiilor cu care cei doi au familiarizat comunitatea internationala. Noi puteri, intre care India si Brazilia, denunta si ele. Turcia tine piept aliatilor NATO, din interiorul aliantei.
Incercarile lui Obama de a prezenta actiunea drept rezultatul unui consens international esueaza in fata perceptiei ca totul incepe si se termina cu Statele Unite, in materie de conflicte. Barack Obama a spus ca misiunea e limitata si ca ea nu vizeaza inlaturarea lui Moammar Gadhafi ci apararea civililor din Libia. Dar un recent comunicat al Casei Albe, despre o convorbire telefonica purtata de presedinte cu premierul Turciei, Recep Tayyip Erdogan arata ca cei doi lideri, „au subliniat angajamentul comun pentru obiectivul de a oferi poporului libian oportunitatea de a-si transforma tara, prin instalarea unui sistem democratic, care respecta vointa populatiei”. Termenul „instalare” desemneaza - spun analisti - o schimbare de regim. Casa Alba neaga ca strategia s-ar fi modificat.
