După demisia ministrului muncii (căruia i-a căzut greu abuzul de fonduri europene), a fost demisă şi Anca Zevedei şefa Autorităţii de Management a Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, mai pe scurt şi omeneşte spus, agenţia care intermediase cele 500 de mii de euro pentru organizaţia din care făcea parte şi soţia ministrului Botiş. Nu puteau reuşi decât împreună: căci împreună au secretizat contractele de finanţare pe bani europeni pe care împreună i-au cheltuit.
Sinteza săptămînii politice românești
Pe toţi îi lega nu doar apartenenţa la un partid, ci la un proiect european comun: doamna Zevedei avea pe mână câteva miliarde de euro. Banii au circulat atraşi de diverşi poli magnetici de putere, mai presus de contabilitate şi contracte, astfel că se poate spune că, deşi premierul îl considera onest, ministrul Botiş şi-a binemeritat demisia. Degeaba eşti onest, dacă nu eşti şi cinstit. De altfel, s-a umplut guvernul de oameni oneşti. Şi merită o bob de meditaţie faptul că şi Elena Udrea spunea nu demult despre Emil Boc că este un om onest, un adevărat partener. Membrii echipei guvernamentale se gratulează mereu astfel. Bogaţi, dar oneşti, cum s-ar spune.
Mulţi cred că ministrul Botiş a demisionat din sensibilitate, pentru că soţia lui era doar un angajat al organizaţiei care primise banii. Rămân, prin urmare, cu toţii nişte oameni oneşti. Alţii cred că demisia ar avea legătură cu posibilitatea ca, în calitate de ministru interimar al muncii, premierul Emil Boc, aflat în campanie electorală internă, să fie mai vizibil decât îi permite statura.
Totuşi fără foc nu ar fi atâta fum pe câmpul de luptă iar onesta Elena Udrea nu ar fi evitat fără motive confruntarea cu politicienii europeni cărora ar fi trebuit să le explice nu doar de ce România ia atât de puţini bani de la Uniunea Europeană, ci şi de ce aceştia sunt tocaţi sistematic de moara partidului de guvernământ. A trimis, în schimb, un funcţionar plin justificări şi contabilităţi duble care a răspuns încifrat, adică prin tabele şi cifre, dându-le migrene demnitarilor europeni.
Pentru că mereu există diferenţe între ce spune guvernul şi ce află Comisia Europeană, toţi au ajuns la convingerea că România se supune unor legi fizice care deformează statisticile şi fenomenele economice conform unui algoritm în care onestitatea şi interesele oficialilor români sunt nişte coeficienţi restrictivi şi negativi.
După ce Elena Udrea a ratat întâlnirea cu demnitarii de la Bruxelles, comisarul european pentru agricultură Dacian Cioloş a venit la Bucureşti pentru a clarifica pe româneşte ceea ce limba europeană diplomatică a încercat să spună pe rute ocolitoare. Dl Cioloş şi-a precedat vizita prin mai multe scrisori adresate oneştilor din guvernul Boc. Printre aceştia şi ministrul agriculturii, acuzat şi el că şi-a tras o porţie consistentă din tortul european.
Mesajul comisarului european este scurt şi sec: în România nu intră banii europeni nu pentru că nu ar fi proiecte, ci pentru că proiectele sunt aprobate pe considerente politice sau sunt blocate de funcţionari corupţi. Cu onestitatea caracteristică, preşedintele Băsescu a spus că de vină ar fi ignoranţa celor care fac proiecte, şi nu incompetenţa sau corupţia. Ar putea fi şi-aşa dar, deopotrivă s-ar putea şi ca multe proiecte să fie blocate pentru că nu aduc beneficii oneştilor din partid.
Mecanismul prin care banii sunt deturnaţi către afacerile clienţilor politici stă scufundat în noroiul vremii. Comisia Europeană a drenat balta economiei româneşti, descoperind mari nereguli financiare cu banii de preaderare. Această arheologie fiscală ar putea face mai simplă capturarea marilor peşti ai corupţiei de stat care s-au prăsit nestânjeniţi, ajungând la dimensiuni care sperie mintea. Departamentul antifraudă al UE a deschis deja sezonul de pescuit pentru a recupera zeci de milioane de euro, bani alocaţi unor proiecte fictive sau date cu dedicaţie. Acolo sunt banii dumneavoastră.
