7 mai 2001
Ora Moldovei.
După eliberarea lui Ilie Ilașcu.
Dan Ionescu: Astăzi Ilie Ilaşcu s-a întâlnit din nou cu reprezentanţii mediilor de informare în masă. La conferinţa de presă a participat şi corespondentul nostru, Sergiu Prapoşcic.
Fostul deţinut politic al regimului de la Tiraspol, Ilie Ilaşcu, a ţinut astăzi o conferinţă de presă. Din start Ilie Ilaşcu a spus, că nu poate să răspundă deschis la toate întrebările, atâta timp cât camarazii săi, Andrei Ivanţoc, Victor Petrov-Popa şi Alexandru Leşco se mai află în detenţie. Potrivit lui, aceştea ar urma să fie puşi în libertate până la sfârşitul săptămânii curente.
Ilie Ilaşcu: „Pot să vă asigur una şi să vă spun doar atâta, că se fac eforturi enorme, situaţia e foarte încordată şi sunt implicate în această operaţiune, să-i zicem aşa, sau misiune, câteva ţări interesate. În primul rând nu vreau să le pun una mai mare ori alta, dar le numesc cum le voi numi, dar toate sunt egale: România, Rusia, Moldova şi în primul rând organizaţiile internaţionale, cum e OSCE, Consiliul Europei.
Astăzi nu pot deschis vorbi multe lucruri, atâta timp cât colegii mei se mai află acolo. Şi cred, că ne vom strâge încă o dată cândva de a vorbi la concret momente, de care totuşi socot, că ar trebui să le cunoaşteţi. Şi nu numai Dumneavoastră, dar şi întreaga opinie publică, pentru că dacă nu se vor cunoaşte aceste momente şi întreg adevărul despre războiul din Transnistria din 1992, repet – războiul din Transnistria şi nicidecum de conflictul transnistrean.”
Ilie Ilaşcu spune că nu cunoaşte care sunt aranjamentele, ce au dus la eliberarea sa.
Ilie Ilaşcu: „Eu, în principiu, nu cunosc dedesubturile tratativelor care s-au dus. Că au fost dedesubturi, sunt garantat că au fost. Preţul nu-l cunosc. Poate că niciodată nu-l vom cunoaşte. A fost un scenariu. Scenariul se termină cu un punct la urmă. S-a pus un punct la urmă şi am fost nevoit... Da, el putea să aibă o întorsătură cu totul tragică, în perioada de început, undeva prin anii ʼ92-93. Dar după ce opinia publică a preluat situaţia, nu mai puteam fi executat. Şi eu cunoşteam acest fapt. Necătând că situaţia se putea agrava în Transnistria în aşa o măsură, că puteam fi scos şi executat, dar este astăzi ceea ce este. Şi Transnistria aşa ca atare, un principiu nou, recunosc, că există ceva acolo şi întotdeauna îi zic aşa-zisă – aşa-zisul ministru, aşa-zisul preşedinte, pentru că sunt nişte făcături instalate foarte bine ştiţi de cine instalate şi pentru ce instalate – de a menţine acest teritoriu în sfera de influenţă a Rusiei. Dumneavoastră foarte bine cunoaşteţi acest lucru.”
Ilie Ilaşcu a spus, că separatiştii i-au cerut drept preţ al eliberării sale să-şi retragă cererea depusă la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, precum şi alte condiţii, pe care însă le-a respins categoric.
Ilie Ilaşcu: „Nu mi s-au pus condiţii ca atare, oficiale. Condiţiile au fost verbale şi puse într-un stil KGB-ist, ştiţi cum se face presiunea. Dar oficial nu mi s-a înaintat aşa ceva. Problema a fost aşa, că pe drum alaltaieri, când eram undeva în regiunea pădurii Hârbovăţ, ministrul securităţii, aşa-zisul ministru al securităţii din Transnistria mi-a spus, că dacă cândva totuşi se va pune problema eliberării Dumneavoastră din detenţie, bineînţeles că se vor pune câteva condiţii. Şi a urmat o pauză. Ştiţi, pauza KGB-istă, până aproape de Anenii Noi. Şi au am cedat, n-am rezistat şi am zis: care sunt? Şi el s-a râs şi a zis: îmi placi, te văd că doreşti să fii la libertate. Şi mi le-a spus.
Prima a fost să nu mă răzbun. Doi: să nu mai pun niciodată mâna pe armă. Trei: să nu dau în judecată pe nimeni, nici la Chişinău, nici la Tiraspol, şi nici în Rusia, oriunde mai sunt cei, care îi socot eu că ar fi într-o oarecare măsură răspunzători de războiul din Transnistria şi de detenţia noastră. Şi patru: de a-mi retrage dosarul de la Strasbourg. Eu i-am răspuns dur şi i-am spus, că nu voi accepta nici una din aceste condiţii. El a spus: şi cea cu arma? Eu zic: cea cu arma, dacă situaţia o va cere pentru patria mea, voi pune mîna şi pe armă. Atâta a fost. În ce priveşte răzbunarea: nimeni nu are de gând să se răzbune. Însă criminalii, făptaşii care au făcut răul trebuie pedepsiţi, pentru că dacă răul de astăzi nu este pedepsit, el mîine va creşte şi mai mare. Bineînţeles, se are în vedere pedepsirea pe cale juridică. Bineînţeles, dacă în Republica Moldova există justiţie, ce eu cred că nu există. Şi de aceea cred că în ultimii ani nu mă voi adresa după dreptate.”
Fostul deţinut politic al regimului de la Tiraspol consideră, că preşedintele Vladimir Voronin nu trebuie să accepte cererile liderului separatist Igor Smirnov, înaintate odată cu eliberarea sa şi anume: să declare că Chişinăul ar fi declanşat războiul de pe Nistru în 1992 şi să ceară scuze oficiale în faţa aşa-zisului popor transnistrean.
Ilie Ilaşcu: „Nu poate fi vorba de nici o scuză. Scuze, bineînţeles, o pot aduce cei, care au declanşat acest război. Pot să vă asigur – declanşarea războiului în 1992 nu s-a făcut din partea moldavă. S-a făcut de partea cealaltă. Deaceea scuzele trebuie să vină de acolo, dar încă să recunoască acolo, am auzit genocid sau ceva, asta e o prostie. Mă rog, dar conducerea Republicii Moldova este totuşi nu Ilie Ilaşcu, dar sunt alţi oameni şi-i priveşte.”
Ilie Ilaşcu a declarat, că prima sa iniţiativă legislativă în Senatul României va ţine de problema regimului de frontieră la Prut.
Ilie Ilaşcu: „În Partidul „România Mare” există o disciplină politică dură – s-o spunem pe şleau. De aceea toate problemele se vor discuta şi rezolva acolo. Eu am o propunere şi dacă va fi acceptată, dar eu gândesc că totuşi va fi acceptată de colegii mei de la „România Mare”, o vom propune în Parlamentul, în Senatul României. Care este această propunere pot să vă spun: nu demult a fost în vizită la Bucureşti domnul preşedinte Vladimir Voronin şi au discutat în privinţa paşaportizării Republicii Moldova. Şi România s-a angajat, până când verbal, ca va finanţa într-o oarecare măsură paşaportizarea, 50 la 50, cheltuielile legate.
Eu personal sunt împotriva acestei finanţări şi voi lămuri în două cuvinte de ce. Nu socot că e creştineşte ca România să finanţeze paşaportizarea cu paşapoarte a Republicii Moldova. În 1940 Basarabia a fost cedată Rusiei, adică ţara mamă n-a putut, n-a fost în stare să ne apere. Toată populaţia avea paşapoarte şi buletine româneşti. Şi socot că ţara română e în stare să ne întoarcă acele paşapoarte, macar urmaşilor săi, pe gratis. Şi acele finanţări, care trebuiau puse pe paşapoartele moldoveneşti voi propune să fie scutiţi acei, care vor dori să-şi redobândească dubla cetăţenie, a României, să o ia, şi să fie cheltuielile puse aici. Pentru că am vorbit cu domnul Voronin şi ştiţi şi poziţia dumnealui – macar azi eu iscălesc această lege în privinţa dublei cetăţenii. De aici şi făceţi-vă concluziile de mai departe.”
Ilie Ilaşcu declară, că nu va abandona viaţa politică din Republica Moldova, chiar dacă va pleca la Bucureşti.
Ilie Ilaşcu: „Eu mi-am făcut datoria, când au cerut-o timpul la vremea oportună. Eu nu plec nicăieri. Eu şi aici am spus şi domnului preşedinte, şi am făcut-o public aceasta şi pot să v-o repet şi acum – mă aflu şi în prezent pe teritoriul României mari. Una că astăzi se cheamă Republica Moldova, acest spaţiu veşnic va fi un spaţiu românesc şi voi face tot posibilul de a dispărea hotarul de la Prut. De aceea nu vă faceţi griji, că cu plecarea mea la Bucureşti, Basarabia va fi părăsită, cum au mai părăsit-o şi alţii. Eu voi fi întotdeauna prezent. Bineînţelesc, că nu am de gând să încalc legile actuale ale Republicii Moldova şi voi face toate lucrurile pe cale legală, care sunt. Nu mă voi amesteca în treburile interne ale Republicii Moldova, pentru că din păcate am doar cetăţenia României. Mi s-a retras cetăţenia Republicii Moldova.”
Să menţionăm că la conferinţa de presă, ţinută de Ilie Ilaşcu au fost prezenţi şi trei senatori români de pe listele Partidului „România Mare”.
Din Chişinău, Sergiu Praporşcic, pentru Radio Europa Liberă.
*
Dan Ionescu: Alexandru Eftodi a cules reacţiile mai multor oameni politici de la Chişinău la punerea în libertate a lui Ilie Ilaşcu, inclusiv pe aceea a fostului preşedinte Mircea Snegur, pe care Ilaşcu l-a acuzat că nu a întreprins mai nimic pentru a-l scoate din închisoare, atunci când s-a aflat la putere.
Eliberarea lui Ilie Ilaşcu, după aproape nouă ani de detenţie a fost salutată de întreaga clasă politică de la Chişinău. În legătură cu acest eveniment, am solicitat opinia unor oameni politici, cu care Ilaşcu s-a aflat în diferite perioade în raporturi mai speciale. Printre ei este şi fostul preşedinte Mircea Snegur, liderul Partidului Renaşterii şi Concilierii, pe care Ilie Ilaşcu l-a acuzat, că în calitate de şef al statului nu a dorit să contribuie la eliberarea sa. Această acuzaţie i-a fost adusă şi celuilalt fost preşedinte, Petru Lucinschi.
Iată cum a comentat pentru postul nostru de radio, Mircea Snegur eliberarea lui Ilie Ilaşcu şi acuzaţiile pe care acesta i le-a adus: „Mă bucur mult pentru Ilie pentru faptul, că în sfârşit el a revenit la familie, a fost eliberat, are posibilitate să-şi îndeplinească funcţiile de senator român. Eu cred, că toată lumea ştie şi despre străduinţele mele pentru această eliberare. Nu a fost însă să se încunune de succes, din păcate, aceste eforturi pentru că Rusia nu era atât de receptivă la cerinţele noastre, adică ale mele şi ale preşedintelui Petru Lucinschi.
Fiindcă este clar, că această eliberare a fost posibilă numai şi numai cu influenţa conducerii Rusiei asupra mentalităţii liderilor separatişti. Cred că acesta este şi un merit al preşedintelui Voronin, fapt pentru care eu persoanl îi sunt foarte mulţumitor. Se fac astăzi auzite diferite declaraţii, însăşi Ilie dă de înţeles nişte lucruri. Eu nu i-am replicat lui Ilie niciodată atâta timp, cât se afla în celulă, pentru că nu se putea de replicat unui om, când tu te afli la libertate, iar el este la închisoare. Tot aceea am de spus şi acum, chiar dacă sunt reproşuri la adresa predecesorilor lui Vladimir Voronin. Deci, aceste reproşuri vin iarăşi din partea unei personalităţi, în cazul de faţă, din partea marelui patriot român, Ilie Ilaşcu. Nu este cazul să discutăm asupra acestor momente. Încă o dată vreau să vă spun cu toată sinceritatea, că cel mai important şi cea mai mare bucurie a mea este, că Ilie se află la libertate.”
Până a deveni în anul 2000 senator la Bucureşti, pe listele Partidului „România Mare”, Ilie Ilaşcu a fost timp de doi ani deputat pe listele Partidului Forţelor Democratice în Parlamentul de la Chişinău. Liderul acestei formaţiuni, Valeriu Matei, ne-a declarat, că eliberarea lui Ilie Ilaşcu se datorează intervenţiei Moscovei, care de fapt deţinea cheile de la celula acestuia.
Valeriu Matei: „Un rezultat al presiunilor exercitate de opinia publică din Republica Moldova şi de opinia publică internaţională, un rezultat al demersurilor care au fost întreprinse la diferite foruri internaţionale. Şi faptul că Rusia, care este monitorizată la Consiliul Europei, nu vrea să figureze în lumina reală, în care trebuie să figureze în raport asupra chestiunii lui Ilie Ilaşcu şi în procesul de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Cred că toate acestea şi-au spus cuvântul, iar coincidenţa faptului, că la putere la Chişinău este Partidul Comuniştilor, deşi are şi aceasta o anumită implicaţie. Faptul că ruşii şi-or fi spus, că în sfârşit la Chişinău domină forţele, care-i reprezintă în exclusivitate şi este anost din moment ce ei stăpânesc practic viaţa politică din Republica Moldova, să mai ţină deţinuţi politici în teritoriul Republicii Moldova, chiar dacă această parte a teritoriului nostru nu este controlat de autorităţile legale de la Chişinău. Încă o dată Rusia a demonstrat, că de fapt ea avea cheile de la celulal lui Ilie Ilaşcu.”
În momentul arestării şi cel al condamnării sale, Ilie Ilaşcu a fost membru al Frontului Popular din Moldova, actualmente Partidul Popular Creştin-Democrat. Între 1994 şi 1998 el a fost deputat în Parlamentul de la Chişinău pe listele acestei formaţiuni. L-am solicitat pe liderul PPCD, Iurie Roşca, să comenteze eliberarea lui Ilie Ilaşcu.
Iurie Roşca: „Sigur, că putem lega eliberarea lui Ilie Ilaşcu de faptul, că Moscova a vrut să-i ofere un avantaj politic lui Vladimir Voronin, dar în acelaşi timp, probabil trebuie să ne gândim şi la faptul, că în timpul apropiat la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului ar fi urmat să fie examinat acest dosar şi atunci bineînţeles şi Federaţia Rusă, şi Republica Moldova s-ar fi pomenit culpabilizate de o instanţă continentală, ceea ce nu ar fi picat bine deloc, nici Federaţiei Ruse, şi nici Republicii Moldova. Bineînţeles că se pot face tot felul de speculaţii pe marginea acestui eveniment politic important.
Cert este un singur lucru, că orice om de bună credinţă, care de-a lungul acestor ani a aşteptat cu sufletul la gură realizarea acestui eveniment, se bucură şi speră că foarte repede vor fi liberi şi ceilalţi trei deţinuţi politici – Andrei Ivanţoc, Alexandru Leşco şi Tudor Petrov-Popa. Bineînţeles, multitudinea de pledoarii, insistenţe, proteste, luări de atitudini din partea unor factori importanţi din Republica Moldova, din România, din partea unor organisme internaţionale, faptul că acest caz s-a aflat mereu în atenţia opiniei publice, la un moment dat şi-a făcut efectul. Deşi desigur, că decizia aparţine conducerii de la Kremlin, fără nici o discuţie.
Cheia de la celula lui Ilaşcu, aşa cum se spunea de-a lungul acestor ani, a fost la Moscova. Şi probabil se speră, că în acest fel separatiştii de la Tiraspol vor căpăta mai multă credibilitate şi prin decretul dat de graţiere. Eu n-aş vedea cum eliberarea lui Ilie Ilaşcu şi a celorlalţi deţinuţi politici poate să aibă o influenţă diresctă asupra rezolvării problemei Transnistriei. Dar probabil că ar fi de aşteptate şi alte mutări din partea Federaţiei Ruse, acesta fiind doar un preludiu pentru un scenariu mai vast, pe care noi încă nu-l cunoaştem.”
Din Chişinău, Alexandru Eftodi, pentru Radio Europa Liberă.
