Scandalul demisiilor din Partidul Liberal Democrat - și ne referim în primul rând la cele două mari nume care au părăsit formațiunea, vicepreședinții Alexandru Tănase și Mihai Godea – ne spune ceva semnificativ despre felul cum sunt constituite și cum funcționează partidele în Republica Moldova, inclusiv cele care au în titulatura lor calificativele „democrat” și„liberal”. Tranfugii au acuzat lipsa de dialog în partid, autoritarismul liderului, arbitrarul deciziilor, finanțarea obscură a partidului... Sunt vechi metehne, semnalate frecvent de presă. Ceea ce singularizează cazul PLDM este că numitele „dezertări” se produc în plină campanie pentru alegerile locale, în care cel mai important partid de la guvernare trebuia să confirme trendul ascendent pe care l-a înregistrat în ultimul timp. Este stupefiant să auzi că premierul Vlad Filat nu-i răspundea la telefon vreme de o lună ministrului Justiției Alexandru Tănase, iar ideologul PLDM, Mihai Godea, să reclame faptul că n-a participat la luarea deciziilor în partid pe parcursul mai multor luni.
S-au rostit multe acuzații. Veridicitatea și, uneori, subtextul lor se vor vădi în timp. Impresia pe care o degajă aceste demisii zgomotoase este că în Moldova construcția de partid seamănă cu o improvizație superficială, cu o „lipitură” făcută să servească anumite conjuncturi și interese de grup, și nicidecum nu reprezintă proiecte politice de anvergură, concepute în folosul țării și al alegătorilor. Poate de aceea reforma în Basarabia bate pasul pe loc, pentru că cei care i-au schimbat pe comuniști la guvernare, deși poartă blazoane europeniste, reproduc același model perimat al „centralismului democratic” comunist. Or, nu poți democratiza și liberaliza o țară, dacă nu ești capabil să proiectezi o viziune modernă asupra partidului pe care-l conduci.
Ultimele scandaluri plasează PLDM într-o situație foarte incomodă. Regretele lui Vlad Filat, care și-a recunoscut lipsa de comunicare cu fostul ministru al Justiției, precum și retragerea propriului candidat din cursa pentru primăria Chișinăului, nu vor diminua prea mult impactul negativ asupra opiniei publice. Ceea ce va reține alegătorul este că cel mai important partid al Alianței, cu valoroasa sa echipă, nu va avea un candidat propriu la primăria capitalei. Susținerea pe care PLDM i-o oferă acum lui Dorin Chirtoacă, desigur, sporește șansele unei victorii democratice în Chișinău și adaugă o „bilă albă” la zestrea cam aridă a solidarității partidelor din Alianță. Ne întrebăm însă de ce această solidarizare a trebuit făcută de-o manieră atat de încâlcită și sub presiunea unor împrejurări pe care tot tu le-ai provocat? De ce trebuia scos în față cvasianonimul Victor Bodiu, a cărui candidatură nici n-a fost discutată în partid, pentru a-l retrage apoi la fel de abrupt și, credem noi, neonorant?
Alegerile din 5 iunie au găsit – din nou – partidele din Alianță nepregătite de dialog, incapabile de compromisuri raționale și de strategii comune, deși toate clamează, obsedant, pericolul revanșei comuniste. Cam ipocrit sună această partitură în ochii electoratului... Nu de asemenea dramolete de partid are nevoie Moldova. Am doi să vedem lideri maturi, lucizi, realiști, care să profeseze valorile democratice începând cu politica internă de partid, nu doar să-și declare adeziunea europeană pe la conferințe de presă și la întâlnirile cu diplomații străini. Poate abia atunci nu vom mai consemna demisii șocante și reglări de conturi personale, care să mărturisească incompatibilități abisale între vechi camarazi și prieteni.
