Preocuparea Uniunii Europene pentru mediul inconjurator este relativ recenta. Nimic nu se mentioneaza in legatura cu mediul si ecologia in Tratatul de la Roma, actul fondator al Europei unite, desi trebuie recunoscut ca in acel moment, in 1958, apararea mediului nu devenise nicaieri o problema atat de acuta ca astazi.
Mediul a aparut in documentele europene abia incepind de prin anii ’70. Inca un deceniu mai tirziu, incepind de la jumatatea anilor ’80, s-a decis ca apararea mediului sa devina un principiu fundamental al oricarei noi legislatii europene.
Toate tratatele europene ulterioare au pus in consecinta accentul pe principiul „dezvoltarii durabile”, care consta in asigurarea unui echilibru intre componenta economica a legislatiei si elementele capitalului natural. Dezvoltarea durabila a devenit un element al importantului document Europa 2020, care condenseaza si rezuma intreaga politica europeana privind piata comuna.
Europa a introdus legislatii severe care cauta sa asigure calitatea apei, a aerului, precum si scaderea poluarii, inclusiv a celei sonore. Aceasta legislatie restrictiva le este desigur impusa tarilor candidate, sau celor care beneficiaza de un statut special in relatiile cu Uniunea.
Una din cele mai importante si in acelasi timp contestate legislatii europene privind mediul inconjurator este cea care reglementeaza producerea bioxidului de carbon de catre industriile europene. Aceasta legislatie este contestata din toate partile spectrulului politic: de catre unii, pentru ca limiteaza competitivitatea industriei europene, de catre altii pentru ca permite comertul cu ceea ce a fost numit „certificate de poluare”.
Asta a fost comparat cu posibilitatea pe care o aveau bogatii in Evul Mediu de a-si cumpara o iertare de pacate inainte de a le comite. La fel, in acest sistem al certificatelor de poluare, intreprinderile mari si prospere pot cumpara de la altele, sau din alte tari, certificate de CO2 care sa le permita sa-si contnue activitatea ca inainte.
O tara care nu e insa nici macar candidata, precum Moldova, trebuie sa mai astepte mult inainte de a putea plati pentru a continua sa polueze.
