Jurnal de corespondent: „Ordine şi anihilare. Poliţia în statul naţional-socialist”

Despre rolul diverselor instituţii în perioada nazistă s-au publicat nenumărate studii. Despre două instituţii ale statului totalitar s-a impus ideea că nu ar fi fost implicate direct în Holocaust. Este vorba despre armată (Wehrmacht-ul) şi poliţie.

Mitul unei armate disculpate de participarea la Holocaust şi la războiul ideologic de distrugere, îndreptat contra unor popoare din răsărit, a fost dispersat de două expoziţii organizate de Institutul pentru Studii Sociale din Hamburg. Prima expoziţie, din 1995, intitulată „Război de distrugere. Crime ale Wehrmacht-ului 1941-1944 („Vernichtungskrieg. Verbrechen der Wehrmacht 1941–1944“) a fost urmată, în 2001 de cea intitulată: „Crime ale Wehrmacht-ului. Dimensiunea războiului de distrugere 1941-1944 („Verbrechen der Wehrmacht. Dimensionen des Vernichtungskrieges 1941–1944“). Controversele care au însoţit aceste două expoziţii au demonstrat cît de greu pot fi spulberate anumite clişee istorice.

La Muzeul de Istorie germană din Berlin s-a deschis, recent, o altă expoziţie care tematizează rolul poliţiei în timpul nazismului. Sub titlul „Ordine şi anihilare. Poliţia în statul naţional-socialist” („Ordnung und Vernichtung - Die Polizei im NS-Staat”) organizatorii acestei expoziţii reuşesc să anuleze legenda bravului poliţist care între anii 1933 şi 1945 şi-a văzut de treabă, ocupîndu-se doar de menţinerea ordinii publice. Exponatele demonstrează că această imagine a poliţistului nu corespunde realităţii.

Din mărturiile documentare se desprinde rolul important pe care l-au jucat organele de poliţie în anihilarea unor partizani din Polonia sau la suprimarea răscoalei membrilor armatei naţionale poloneze. De asemenea, se evidenţiază participarea poliţiştilor în uniformă ca paznici la transporturile evreilor în lagărele de concentrare.

În vederea impunerii politicii naziste, poliţia a fost un instrument central al regimului, şi nu doar poliţia secretă, Gestapo-ul. Toate organele poliţieneşti au fost implicate în acţiuni de urmărire a adversarilor statului naţional-socialist. După începerea războiului, în 1939, prerogativele poliţiei au fost extinse şi asupra teritoriilor ocupate. Mulţi dintre aceşti poliţişti şi-au început cariera în timpul „Republicii de la Weimar“, adică într-un stat de drept, democratic.

După terminarea războiului, foarte puţini poliţişti au fost traşi la răspundere. Cei mai mulţi au făcut carieră în Republica Federală.

Expoziţia cuprinde aproximativ 500 de obiecte împărţite pe 7 secţiuni tematice. Prima secţiune este dedicată Republicii de la Weimar şi arată cît de reticenţi erau unii poliţişti faţă de atacurile extremiştilor împotriva ordinii de stat. Celelalte secţiuni sunt dedicate începuturilor şi consolidării dictaturii naziste, transformarea aparatului poliţienesc într-o unealtă a regimului. Următoarele secţiuni tematice evidenţiază participarea poliţiei la crimele săvîrşite în teritoriile ocupate. Ultima secţiune este dedicată modului în care a fost tratată istoria poliţiei după 1945 în cadrul societăţii germane.

Expoziţia „Ordine şi anihilare. Poliţia în statul naţional-socialist” face parte dintr-un proiect realizat în urma unei iniţiative a conferinţei miniştrilor de interne ai landurilor federale, iniţiativă dedicată reconsiderării critice a trecutului.

*Ordnung und Vernichtung - Die Polizei im NS-Staat. Eine Ausstellung der Deutschen Hochschule der Polizei und des Deutschen Historischen Museums, Projektleitung: Dr. Wolfgang Schulte, Dr. Detlef Graf v. Schwerin. Kuratoren: Florian Dierl, PD Dr. Mariana Hausleitner, Martin Hölzl, Andreas Mix.