A făcut bine preşedintele Băsescu că s-a ţinut deoparte mai toată iarna, să-şi vindece orgoliul rănit de nemulţumiţii care au făcut coadă la poarta Cotrocenilor să-i arunce cascheta în faţă. Mulţimea şi-a consumat nemulţumirea la cozi, luptând pentru un pachet gratuit şi pentru supravieţuire. O majoritate a cărei agendă politică este scrisă pe carneţelul de cumpărături nu mai are vreme de cozi la Cotroceni. Iarna nemulţumirii s-a topit şi bălteşte.
Preşedintele a aşteptat, poate, şi să vadă cine a mai rămas călare pe coama valurilor tulburi după convenţia naţională a partidului democrat liberal, chiar dacă într-o măsură mai mică sau mai mare orice formulă l-ar fi avantajat. Cei trei candidaţi erau, în limite rezonabile şi controlabile, propria sa reprezentare şi nu conta, aşadar, cine ar fi ieşit din urnele electorale. Nu odată partidul guvernamental a fost doar o sursă de avataruri care simulau independenţa cu toate că erau tot preşedintele Băsescu, altfel coafat.
Realegerea lui Emil Boc în fruntea partidului, cel mai prost plasat lider PDL (după cum spun sondajele de opinie), este şi o paradoxală demonstraţie de abnegaţie faţă de Traian Băsescu care-şi consideră clona cel mai bun premier postdecembrist, un erou al reformei statului. Delegaţii la Congres şi-au dedicat votul preşedintelui care a udat cu lacrimi realegerea discipolului său. Cum regula „măsură pentru măsură” a fost mereu primul motor al politicii româneşti, preşedintele a renunţat să-şi mai sperie fanii cu Mişcarea populară a fiicei sale mai mari care, spunea zvonistica, ar fi fost punctul de pornire al noului partid prezidenţial, spălat şi albit de cele mai frecvente pete ale corupţiei şi nepotismului.
Acum, după realegerea lui Emil Boc, preşedintele se poate ocupa din nou de imaginea guvernului. Frecvenţa apariţiilor publice a crescut, la fel şi cea a mesajelor paradoxale. La o întrunire a oamenilor de afaceri, a afirmat că majorarea taxei pe valoare adăugată a fost o greşeală politică importantă. Ar fi trbeuit impozitate temporar pensiile, spune preşedintele cu mintea românului de pe urmă. Creşterea taxei a dus la scăderea consumului şi descurajarea producţiei. Altfel spus, a fost o măsură care, alături de multe altele, a agravat efectele crizei asupra populaţiei.
Pe de altă parte, crede preşedintele, nici nu se poate pune problema schimbării pârghiilor fiscale în următoarea perioadă. Iar când oamenii de afaceri s-au plâns că banii europeni trec prin multe mâini lipicioase până să ajungă în afacerile lor, preşedintele Băsescu le-a spus că e mandatat de guvern să le promită rezolvarea problemelor. Râsetele celor din sală, sensibili la urma groasă de umor a disponibilităţii prezidenţiale, au bruiat ştirea cu microfoanele descoperite în birourile consiliului judeţean Iaşi, revendicate cu o grabă suspectă de Direcţia Anticorupţie care le-ar fi instalat în faza premergătoare declanşării anchetei penale, adică ilegal, conform codului penal.
Ca de obicei, suspiciunea de corupţie este un bun alibi pentru şicanele politice. Ocazie cu care s-a descoperit, a câta oară? că opoziţia are o audienţă mai mare decât ştie. O audienţă cu microfoane ambientale. Cineva râde cu gura până la urechi pentru că descoperirea a declanşat căutarea isterică a microfoanelor prin birourile adversarilor politici ai preşedintelui, operaţiune care a distrus tencuiala şi tocăria sediilor de partid.
Molozul din anticamera instituţiilor este unul dintre semnele reconstrucţiei statului de drept. Şi nu întâmplător unii dintre cei care strigau la congresul PDL „Libertate, libertate!”, cei care spun că au fost monitorizaţi de serviciile secrete înaintea Convenţiei Naţionale, caută acum cu înfrigurare căile de comunicare cu partidul ascunse în zidăria birourilor.
