4 iunie 2001
Actualitatea. (Moderator: Radu Călin Cristea; comentariu: Ilie Şerbănescu).
FMI renunţă la girofar.
La mijlocul acestei săptămîni urmează să înceapă la Bucureşti o noua rundă de negocieri între autorităţi şi delegaţia de experţi ai FMI. Prefaţînd această întîlnire crucială pentru actuala guvernare, Ilie Serbănescu şi-a intitulat analiza sa economică „FMI renunţă la girofar”.
Nu poate scăpa neobservat faptul că odată cu venirea la guvernare a cabinetului Năstase, FMI, în negocierile cu Romania a cedat Băncii Mondiale rolul de antemergător. Astfel, condiţionările se răstoarnă: reformele de structură convenite de Banca Mondială cu guvernul român sau ajustările structurale, cum sunt denumite acestea în jargonul instituţiilor financiare internaţionale, devin premise ale programelor de macro stabilizare preconizate de FMI şi nu invers, ca pînă acum.
S-ar părea că după ani şi ani, instituţiile financiare de la Washington au înţeles, în sfîrşit că în cazul economiei romanesti dacă nu cumva şi în cazul altor ţări, programele monetare şi bugetare sunt exerciţii absolut degeaba, dacă nu sunt prefaţate, sau măcar însoţite, de restructurări în economia reală.
Consecinţa concretă a menţionatei inversări de secvenţialităţi ar fi că finanţarea de la BM şi UE n-ar mai fi condiţionate struct de prealabilul undei verzi de la FMI, pe care o oferea acordul convenit cu acesta în materie de macrostabilizare. Dar în realitate, guvernul roman nu prea mai are pe unde scoate cămaşa - ori procedează la ajustările structurale convenite, ori nu mai poate conta în nici un fel pe girul pentru finanţarea externă. [...]
Poate domnul Năstase se bucură de respectiva schimbare de secvenţe. Într-un fel are şi motive, dar numai într-un fel. Domnia sa nu este decît un cîştigător aparent, domnia sa nu cîştigă decît timp. Si un timp relativ scurt. Premierul Năstase are a se bucura doar pentru faptul că daca FMI n-ar aştepta să vadă ce face cabinetul PDSR-ist în materie de privatizare şi restructurare, ar urma, în virtutea perceptelor de la care nu prea abdică sa-i spună de acum, „la revedere” şi să-l anunţe, mai clar sau mai diplomatic că trebuie să ia în considerare şi varianta de a se descurca singur, întrucît la parametrii în care se înscriu actualmente cel puţin abordările bugetare ale cabinetului Năstase, FMI nu şi-ar putea da acordul decît prin excepţie de la regulile pe care însăşi instituţia şi le-a impus. [...]
Ce inflaţie se va realiza sau la ce nivel vor ajunge arieratele în anul unor asemenea reuşite în economia reală, ar deveni cu mult mai puţin important, chiar şi pentru experţii care par a purta ochelari de cal de la FMI. Deşi, evident, prin menţionatele inversări de secvenţialităţi şi condiţionalităţi, instituţiile financiare internaţionale nu devin nici mai rele nici mai bune.
Nici mai binevoitoare, nici mai rău voitoare, pasează însă încă şi mai abitir decît pînă acum responsabilitatea reformei asupra guvernului de la Bucureşti. Căci, atât timp cît căruţa era aşezată înaintea cailor, se putea spune că tocmai din aceasta cauză căruţa nu se mişcă, dar dacă, aşa cum este firesc, caii sunt puţin inaintea căruţei şi totuşi căruţa nu se mişcă, înseamnă, că, din păcate, caii nu trag.
