Cât de naivi au fost acei care şi-au imaginat că, o dată terminate alegerile locale, partidele din Coaliţie – remotivate de victoria în Chişinău – vor strânge rândurile pentru o guvernare eficientă, mai ales că s-a văzut cât de mult contează spiritul de solidaritate. S-a întâmplat exact invers.
Alianţa pare mai dezbinată ca niciodată, după ce premierul Vlad Filat a dezvăluit numele „păpuşarului”, omul care, în opinia sa, manipulează şi corupe instituţii şi întreprinderi de stat. Declaraţiile primului-ministru au primit o ripostă la fel de înverşunată din partea controversatului politician şi om de afaceri Vlad Plahotniuc, căci despre el este vorba, şi a preşedintelui interimar Marian Lupu, şeful său pe linie de partid.
S-a intrat astfel într-o spirală a replicilor, cât mai usturătoare şi mai veninoase, în care nimeni nu vrea să rămână dator. Presa anunţă, ca de fiecare dată, decesul iminent al Alianţei, pentru că nu se mai poate imagina că după asemenea atacuri violente cei implicaţi să se mai regăsească într-o echipă.
Poate că se exagerează şi de această dată, cum s-a mai întâmplat în peisajul politic basarabean, unde principiile sunt mai laxe decât cum se declară în fața camerelor de luat vederi, dar ce nu mai lasă nicio îndoială e faptul că Republica Moldova este sufocată de corupţie şi de o dictatură a monopolurilor economice cvasi-criminale, care au ridicat un adevărat baraj de beton armat în faţa reformelor şi a dezvoltării în general.
Între ultimele scandaluri, se detașează cazul strigător la cer al întreprinderii de stat „Franzeluţa”, cel mai important producător de pâine din Moldova. Aici, fostul director demis de Consiliul de Administraţie a obţinut în instanţă, într-un timp record pentru lentoarea justiţiei noastre, anularea deciziei de demitere, şi a luat cu asalt, ajutat de un comando paramilitar, sediul întreprinderii, sub privirile neputincioase ale poliţiei. Sumarele cercetări ale presei sugerează amestecul vinovat al oamenilor politici în această istorie. Aceeaşi schemă a interferenţei ilegitime a politicului cu lumea afacerilor a fost detectată şi la „Moldtelecom”, „Metalferos”, „Moldova-Gaz” și la alte întreprinderi de stat monopoliste.
Actualul conflict pare să pună Alianţa şi întreaga opinie publică în faţa unui moment al adevărului: am ajuns la o linie dincolo de care reformele nu mai pot fi mimate, iar aplicarea lor deranjează puternice interese din sânul coaliţiei de guvernământ, interese ale unor oamenii de afaceri din Partidul Democrat, în frunte cu dl Plahotniuc, dar, probabil, nu numai ale lor. E o situaţie de blocaj, când cei care subminează reformele sunt aceleaşi persoane obligate să le promoveze prin mandatul popular ce le-a fost încredinţat.
Răbufnirea dlui Filat de la începutul acestei săptămâni este nu doar, bănuim, o chestiune personală, căci presa invocă şi lupta pentru supremaţie în politică şi business, dar şi un „ghiont” din partea Occidentului, a ţărilor care au încurajat evoluţia democratică din ultimii doi ani a Moldovei. Prietenii noştri din Vest au văzut că „povestea de succes” din fostul spaţiu sovietic, cum a fost generos gratulată Republica Moldova, s-a împotmolit, şi că există un real pericol al restauraţiei comuniste.
E un moment crucial. Depinde cum va fi gestionat el de către primul-ministru, cel care a formulat în chip tranşant problema în faţa aliaţilor săi, dar şi de către celelalte personaje implicate. Miza, de-acum încolo, nu mai este doar salvarea Alianţei pentru Integrare Europeană, ci chiar supravieţuirea Republicii Moldova ca stat democratic. Ori ne reformăm, ori ne scufundăm!
© RFE/RL Inc. Reproducerea acestui material se poate face doar cu acordul scris al Europei Libere și/sau al autorului.
