Acum 20 de ani, la 5 iulie 1991, ziarul „Făclia” din Chişinău, pe atunci foarte citit, publica un interviu de Alina Mungiu cu Mircea Druc, fost prim ministru în perioada 25 mai 1990-28 mai 1991. Tematica discutată are o paletă foarte largă, de la motivele demisiei sale, relaţiile cu preşedintele Mircea Snegur, până la raporturile moldo-române, chestiunea independenţei, regele Mihai, năravurile românilor şi problemele tranziţiei.
La întrebarea despre cauzele demisiei sale, Druc spune că agrarienii nu-l agreau din cauza că propunea desprinderea imediată de imperiului sovietic, iar ei se temeau că partidul comunist va reveni la putere. Când au văzut că independenţa este inevitabilă, au decis să se dezică de el, credea Mircea Druc. În ceea ce priveşte relaţiile cu Snegur, fostul prim ministru spunea că se deosebeau fundamental după educaţie, viziune, credinţă şi temperament şi cine a lansat lozinca „Mircea Snegur, Mircea Druc, la victorie ne duc!” nu a fost deloc inspirat.
Referitor la viitorul Republicii Moldova, Druc spunea că ar fi două scenarii. Primul, crearea unui stat consolidat care ar include toate teritoriile pierdute de România în 1940 conform Pactului Ribbentrop-Molotov, deci fosta RSSM plus Sudul Basarabiei şi Nordul Bucovinei. Al doilea era unirea cu România, iar dacă aceasta nu va dori, atunci Basarabia o va anexa. „Productivitatea muncii, resursele agricole şi multe altele sunt superioare în Basarabia”, se exprima patetic Druc.
În altă ordine de idei, Mircea Druc deplângea mentalitatea românilor care după revoluţia din decembrie 1989 au început să scrie poezii şi să-şi facă fiecare câte un partid, în loc să se apuce să muncească pentru prosperarea ţării.
Ideea restabilirii monarhiei e considerată de Druc una depăşită. „Nu ne salvează nimeni căzut din cer, ci numai noi înşine”, era convins fostul prim ministru, care spune că nu agreează nici măcar republica prezidenţială, nu tocmai monarhia constituţională.
Mircea Druc remarcă de asemenea supravieţuirea unei atitudini negative la români faţă de evrei, în condiţiile în care mai rămăsese doar vreo 20 de mii de evrei din cei 800 de mii câţi avea România în ajunului celui de-al doilea război mondial.
Alina Mungiu îşi încheie interviul cu precizarea că Mircea Druc a fost demis nu din cauza deficienţelor, ci din cauza calităţilor sale. „Cât vom prefera oameni mediocri, fie dincoace, fie dincolo de Prut, istoria noastră va fi pe măsura lor. Să fie însă aceasta istoria pe care o merităm?”, se întreabă Mungiu în comentariul la interviul cu Mircea Druc.