In anii trecuți, pe vremea bacalaureatului, presa era plină până la delir de cele mai strălucite perle ale loazelor școlare. Hăhăiala era generală, deși nimic nu era de râs, totul era de plâns. Pentru variație mai erau înregistrate mijloacele folosite pentru fraudarea examenului, de la cele clasice, la cele mai sofisticate, în pas cu cuceririle tehnicii din telefonie și transmitere de date la distanță.
Un punct de vedere cu Neculai Constantin Munteanu
Prin intermediul celor contestau reazultatele ieșeau la iveală complezența examinatorilor și, mai ales, dimensiunea corupției prin intermediul fondului de protocol, la care contribuiau părinții și copii, pentru a oferi membrilor comisiilor un pișcot, o măslină, o atenție, acolo, și chiar mai mult decât atât. Generații întregi de habarniști cu diplomă au trecut bacul ca gâsca prin apă, asigurând mai apoi prosperitatea industriei de diplome pe banda rulantă din universitățile private.
Anul acesta s-a schimbat calimera. Pentru a curma fraudarea bacului, Ministerul Educației a luat măsuri fără precedent. Au fost mobilizați peste 2500 de poliţişti, s-au efectuat controale amănunţite, vigilența examinatorilor a fost stimulată cu amenințarea sacțiunilor, s-au instalat camere video de supraveghere. Rezultatul? Unul din doi elevi nu a promovat bacalaureatul, multe licee au avut promovabilitate zero, în majoritatea judeţelor procentul promovaților este mult mai mic faţă de anul trecut. Pe scurt, cel mai slab bacalaureat din ultimii 20 de ani.
Promovabilitatea este de 44,47% la nivel naţional, înaintea contestaţiilor. În ciuda măsurilor excepționale de supraveghere s-au înregistrat 661 de eliminări pentru fraudă, semn că năravul din fire n-are lecuire. Brusc presa a avut la dispoziție un subiect gras, din păcate fără a reuși să se sustragă tabloidizării și politizării. Bacalaureatul 2011 fost fixat între „catastrofă” și „dezastru”.
Pentru a lămuri „sinistrul din spatele dezastrului”, multă lumea necăjită și-a dat cu părerea, elevi, parinți, profesori, analiștii de serviciu și, firește, politicienii. Deși părerea lui nu mai interesează pe nimeni, bătrânul activist ateist Ion Iliescu a povestit că pe vremea lui nota zece era pentru Dumnezeu, nouă pentru profesor și abia opt pentru elev. I-a ținut isonul cârlanul Victor Ponta. Ce s-a întâmplat la bacalaureat reprezintă o terapie de şoc „stupidă, nedreaptă şi greşită”. Și pus punctul pe „i”. „Nu poţi să te răzbuni pe jumătate din tinerii care participă la un examen doar ca să arăţi tu că a avut dreptate Traian Băsescu când a zis că şcoala scoate tâmpiţi!” Adânc! O groapă de înțelepciune.
Până și universitarul Andrei Marga crede că tot Traian Băsescu este vinovat pentru dezastrul de la bac. Deși, ca fost ministru al educației, domnia sa știe mai bine ca oricine, ca pe lingă deficiențele structurale, multe moștenite și perpetuate de pe vremea dictaturii, învățamântul a avut de suferit, paradoxal, de pe urma prea multelor, prea grăbitelor și prea haoticelor reforme.
Practic, fiecare ministru din ultimile două decenii a ținut să se ilustreze prin propria lui reforma. Și, în nu puține cazuri, reforma a însemnat doar introducerea unor forme fără fond. Dacă n-ar fi existat, Traian Băsescu ar fi trebuit inventat. Mai modest, Marian Vanghelie, lumina PSD-ulu, garantul unui ministru al educației și om cu experiență, a dat bacul de trei ori, odată a fost prins copiind, și l-a luat la 33 de ani, a găsit un vinovat în ministrul educației, Daniel Funeriu.
Cei care n-au luat bacul au acuzat severitatea supravegherii.
Mai prudenți, părinții cred că prezența camerelor de luat vederi a stresat elevii. Cei mai stresați dintre au găsit puterea să scrie pe zidurile școlilor „Muie Funeriu”. Insă, cu toate păcatele lui, pe lângă curajul de a stopa frauda, Daniel Funeriu are dreptate când afirmă că rezultatele de la bac, ca și atitudinea elevilor, părinților și cadrelor didactice, sunt oglinda lumii în care trăim. Învățamântul românesc nu poate fi nici mai bun nici mai rău decât societatea care l-a generat.
