Ion Muruianu, președintele Curții Supreme de Justiție, a fost demis ieri pentru a doua oară. De data aceasta, eliberarea din funcție a celui care i-a calificat pe jurnaliști prin neuitata expresie „câini turbați ai societății” s-a făcut după toate regulile: chestiunea a fost dezbătută mai întâi în Consiliul Superior al Magistraturii și, ulterior, supusă votului în Parlament.
Unii au spus că de-aici încolo reformarea justiției se relansează. Să nu fie o afirmație pripită. În Republica Moldova instituțiile statului funcționează mai mult cu ochii pe scena politică, nu potrivit legii și regulamentelor lor interne, iar scena politică nu are darul să ne insufle în acest moment un prea mare optimism.
Comuniștii, care au lipsit de la ședința Legislativului, fideli promisiunilor lor, au declarat că vor contesta în justiție demiterea lui Muruianu. Simplul fapt că PCRM îl consideră pe Muruianu „cel mai bun judecător din țară” – un renume pe care acesta și l-a dobândit sub guvernarea Voronin – este deja de natură să trezească dubii asupra probității sale de magistrat.
Opoziția comunistă a atins adevărate performanțe în arta obstrucției: nu a existat o decizie majoră a actualei puteri sau vreun scrutin care să nu fi fost atacate de comuniști prin utilizarea a tot felul de hachițe juridice și procedurale. Este marele lor talent! Zilele acestea, bunăoară, cu ajutorul lui Ion Muruianu, aflat încă în funcție, ei au obținut mutarea validării mandatului lui Dorin Chirtoacă la judecătoria din Bălți, care ar putea decide organizarea unui scrutin repetat în Chișinău, dacă va considera suficient de relevante „probele de fraudare” prezentate de PCRM.
Tactica comuniștilor e simplă și eficientă: să conteşti, să enervezi, să-ți hărțuiești la nesfârșit adversarul, să-i zăpăcești pe cei din Alianță, să-i faci să se certe între ei, mai ales că nici nu le trebuie mult... Să le dărâmi imaginea și credibilitatea, și pentru asta sunt foarte nimerite injuriile și calificativele denigratoare, pentru că te ajută să induci în mintea oamenilor senzația că acești guvernanți nici nu merită un alt tratament, că sunt un dezastru pentru Moldova, că singura soluție sunt tot ei, comuniștii… comuniștii în vecii vecilor!
Iar dacă cineva mai are îndoieli în această privință, vei provoca proteste, dezordini sociale, sciziuni pe criterii etnice, vei bombarda populația cu alarme false de genul „tancurile românești sunt sub (sic!) Chișinău!” Nu contează că spui minciuni gogonate, important e să apuci primul prăjina. În politică, așa cum se știe, se lucrează cu materialul clientului, și comuniștii își cunosc bine „clientul” – există destui moldoveni surzi la argumentele rațiunii, cetăţeni care se pretează cu ușurință la intoxicări și manipulări grosolane.
E greu să ai de a face cu o asemenea opoziție. A te „înțelege” cu ea, a „discuta constructiv” cu PCRM înseamnă de fapt să-ți anulezi identitatea, să renunți la propriile angajamentele electorale, deoarece ei, comuniștii, nu înțeleg la rândul lor să fie constructivi, să colaboreze, nu-și abandonează tactica obstrucțiilor înverșunate, atâta timp cât se știu invulnerabili, acoperiți de o justiție și de un sistem instituțional corupte și îmbâcsite. E infinit mai ușor să demolezi decât să edifici: un stat de drept, o mentalitate democratică, o atmosferă de responsabilitate și conlucrare în numele unor aspirații naționale.
Cu toate diferențele de viziune și de interese, partidele din Alianță sunt condamnate să meargă împreună, iar cine nu va ști să facă niște sacrificii pentru ca actul de guvernare să reușească, își va compromite viitorul politic pe mulți ani înainte.
© RFE/RL Inc. Reproducerea acestui material se poate face doar cu acordul scris al Europei Libere și/sau al autorului.
