12 iulie 2001
Actualitatea. (Moderator: Radu Călin Cristea; comentariu: Octavian Paler)
Ţărăniştii şi istoria.
Cred că am fost primul - tristă întîietate! - care a semnalat bizara pornire a ţărăniştilor de a ieşi din istorie. Cu patru ani în urmă, tot în iulie, am publicat un editorial care se intitula chiar „Spre ieşirea din istorie”.
Era încă guvernarea Ciorbea, dar începuse să se vadă că PNTCD avea în rîndurile sale nu puţini corupţi. Că principalul partid de guvernamînt în care mulţi romani, dornici de o schimbare îşi investiseră iluziile la alegerile din 1996, ne oferea doar un spectacol al neputinţelor şi dihoniilor. Că Ticu Dumitrescu, iniţiatorul deconspirării fostei poliţii politice avea de luptat mai mult cu ţărăniştii decît cu adversarii. Sau că, în fine, Ion Diaconescu nu se simţea obligat să le atragă atenţia nepoţilor săi că făceau de rîs PNTCD.
Eram cu atît mai consternat de dezamăgiri, cu cît crezusem, după revoluţie că PNTCD reprezenta o şansă. Un partid care ne putea ajuta să regăsim „normalitatea”. Dincolo de motivele sentimentale, satul de unde provin votase sistematic înainte de război cu Maniu, iar un unchi al meu i-a fost un fel de secretar particular în zilele înfăptuirii Romaniei Mari. Aşadar, dincolo de motivele sentimentale, vedeam in PNTCD o posibilitate de a reface legăturile rupte cu Romania pierdută. [...]
Tradiţiile pe care le invoca mereu acest partid nu aveau nici o legătură cu ceea ce se vedea în PNTCD, ajuns la guvernare. Dar nu mi-am imaginat cînd mi-am permis să le atrag atenţia ţărăniştilor asupra riscului de a ieşi din istorie că răul va merge atît de departe, pină la ceea ce se întimplă acum, când, trimis în afara Parlamentului PNTCD este, practic ameninţat să se dezintegreze.
Pretenţia lui Victor Ciorbea ca Andrei Marga ar fi vrut să dea partidul pe „tavă” actualei puteri, că ar fi vorba deci de un complot pus la cale de PSD pentru a-i anexa pe tărănişti, mi se pare nu numai absurdă; mise pare neserioasă. [...]
Cind am aflat rezultatul alegerilor din ʼ96 ne-am comportat ca nemţii la dărîmarea Zidului Berlinului. Lehamitea de acum nu mai are nici un punct de sprijin ferm. Eu unul mă îndoiesc că cinci romani din zece simt ca PSD, vechiul PDSR, cum pretind sondajele. Interpretez acel 50 % ca o ridicare din umeri, dincolo de care parcă aud o întrebare : pe cine naiba să votezi azi?!
Această lehamite inertă, e, în mare măsură consecinţa dezamăgirilor grave produse de guvernarea unde ţărăniştii erau vioara întîia. Si, din păcate, nici azi, PNTCD nu pare pregătit să înţeleagă lecţia primită la alegeri şi să tragă din ea concluziile necesare.
