Judecarea contestațiilor elevilor care nu au luat bacalaureatul a îmbunătățit cu mai puțin de un procent un minim istoric: cel mai mic număr de promovaţi la examenul de bacalaureat din ultimele două decenii. Elevii, părinții, profesorii s-au întrecut în lamentării, indignări, proteste. Se caută țapul ispășitor. În rolul vinovatului au fost distribuiți rând pe rând Traian Băsescu, Emil Boc, foști miniștri ai educației. Cel mai vinovat pare a fi actualul ministru al educației, Daniel Funeriu.
Un punct de vedere de Neculai Constantin Munteanu
Instalarea camerelor de luat vederi de televiziune pentru a curma fraudarea examenelor a scos la iveală gunoiul ascuns cu grijă sub covor timp de două decenii. A pus astfel în fața învățământului românesc oglinda necruțătore a unei adevăr dureros: notele slabe reflectă adevăratul grad de pregătire al elevilor de liceu. Degeaba este confirmat timid chiar de oameni din sistem, cadre didactice din licee, inspectori din învățământ care știu că cele 45 de procente de reușită la bacalaureat reprezintă realitatea și că ar trebui să ne rușinăm de promovabilitatea de peste 85 % din anii trecuți, obținută prin mijloace care n-au de a face cu corectitudinea și nici cu gradul real de însușire a cunoștințelor de către elevi. Și mai timid sunt secondați de cadrele didactice universitare din învățământul de stat care au constatat, de la un an la altul, nivelul din ce în ce mai precar al bacalaureaților ajunși pe băncile facultăților. Sunt facultăți tehnice care au recurs la cursuri de pregătire pentru studenții din anul întâi. Nu pentru împrospătarea unor cunoștințe precar însușite, ci pentru învățarea unor capitole de bază din materii predate la liceu și pe care absolvenți cu bacalaureatul luat ar fi trebuit să le posede și fără de care nu puteau aborda cursurile universitare. S-a constat cu stupoare că proaspeții studenți nu aveau un bagaj minim de cunoștințe de cultură generală, mulți nu știau să învețe, unii nici măcar să citească la nivelul pe care îl presupune învățământul universitar.
Multe deficiențe erau cunoscute, inclusiv la nivelele de decizie ale învățământului. Există rapoarte, oficiale și neoficiale, care au arătat că învățământul românesc este ineficient, nerelevant, inechitabil şi de slabă calitate, încremenit în paradigma comunista a ultimilor 40 de ani, o fabrică autohtonă de mediocritate și de diplome fără valoare. Pe nimeni n-a indignat, nici măcar n-a alarmat rezultatele la testul internaţional PISA care arăta că în România, în anul 200, 40% dintre elevii de 15 ani erau analfabeţi funcţionali, adică aveau dificultăți să citească și să înțeleagă un text, iar cinci ani mai târziu, procentul crescuse la 53,5%.
Prin curmarea fraudelor la bacalaureat, extindere a sportului nostru național de a ne fura căciula, ministrul Daniel Funeriu a arătat că, la nivel mediu, învățământul românesc e aidoma regelui e gol. Și pentru asta i se vrea capul. De opoziție în primul rând. Care a invocat rând pe rând viitorul tineretului studios, calitatea învățământului nostru, sacrificiile și suferințele părinților și nu în ultimul rând stresul la care au fost supuși harnicii tineri studioși, tratați ca niște infractori. N-a abordat direct și tema viitorilor alegători, dar s-a gândit cu jind și la ei. Dar ce nu a făcut opoziția a îndrăznit cu deosebit curajos coaliția la putere. Liceenii care n-au luat bacalaureatul, plus părinții și profesorii lor reprezintă un bazin electoral interesant si chiar destul de numeros. Așa că, din motive electorale, colegii de coaliție i-ar fi cerut lui Daniel Funeriu eliminarea camerelor de televiziune, ba chiar să mai închidă un ochi și să „relaxeze” condiţiile bacalaureatului din toamnă din liceele cu rezultate slabe. Deocamdată ministrul s-a ținut tare. Însă până la toamnă mai este si, la urma urmei, toți suntem români. Mai mult sau mai puțin onești.
