Poate cel mai venerat scriitor român contemporan din Basarabia, Vladimir Beșleagă, a împlinit 80 de ani. Această importantă personalitate a vieții culturale a fost omagiată, luni, 25 iulie, în cadrul unei festivități la Uniunea Scriitorilor. Destinul cunoscutului nostru prozator este un prilej de profundă meditaţie asupra a ceea ce înseamnă fenomenul cultural din Basarabia și actanţii care îl definesc.
Un punct de vedere de Vitalie Ciobanu
Vladimir Beșleagă este originar din Transnistria – azi, un teritoriu ostil, înstrăinat de Moldova și de spiritul românesc. A cunoscut de copil realitățile terifiante ale celui de-al doilea război mondial în care basarabenii au trăit o dublă dramă, regăsindu-se în tranșee inamice. Această experiență biografică ce i-a marcat sensibilitatea artistică s-a reflectat în romanul „Zbor frânt”, apărut în anii ‘70, fiind considerat vârful prozei literare basarabene postbelice. Romanul lui Beşleagă propunea o scriitură de tip nou, analitică şi psihologizantă, cunoscând multiple şi variate comentarii: putem vorbi chiar despre o „aventură a interpretărilor”. Recenzenții din epocă au văzut o carte ce acuză nemilos ororile războiului – era felul sovietic de a impune, adesea împotriva sensurilor denotative ale unor opere literare, o anumită imagine a lor conformă ideologic. Criticii literari onești, în schimb, au apreciat calităţile estetice ale romanului lui Vladimir Beșleagă, care avea valențele unui experiment literar european fără precedent în literatura basarabeană. În anii de după ‘89, „Zbor frânt” s-a bucurat de analize cu tentă parabolico-simbolică: romanul a fost considerat un receptacul al vicisitudinilor unui popor separat de un râu, Nistrul și Prutul în egală măsură, un adevărat „Stix” al sufletelor rătăcite, s-a comentat relația complexă tată-fiu din naraţiune, recifele psihologice ale unei familii scindate. Această intensitate a interpretărilor demonstrează valoarea ieşită din comun a romanului „Zbor frânt”.
Vladimir Beșleagă este autorul mai multor cărți de proză și de jurnal. Tot domnia sa semnează singurul roman „de sertar” basarabean, „Viața și moartea nefericitului Filimon”, editat abia în anii liberalizării gorbacioviste. Dotat cu o vastă cultură filozofică și literară, cunoscător a câtorva limbi străine (cum nu mai există, cred, altul printre literaţii din generația sa), dl Beșleagă este apreciat și pentru intervențiile publicistice, inclusiv la postul nostru de radio, iar volumele sale de „dialoguri transnistrene” și cele consacrate represiunii sovietice în Basarabia îmbină într-un mod fericit scrupulozitatea istoricului cu finețea detaliului descriptiv, rigoarea documentului cu spiritul de observație propriu unui mare scriitor.
Beșleagă este unul dintre puținii noștri intelectuali, trecuți prin „vremi”, care și-a asumat cu luciditate trecutul și a pledat energic pentru o „etică a memoriei” în viața publică și în cea literară. În anii ‘90, Vladimir Beșleagă s-a implicat în Mișcarea de renaștere națională, a fost deputat în primul Parlament al Moldovei independente, a luptat pentru recuperarea valorilor românești. Prozatorul este un fervent susținător al tinerilor scriitori, participă la cenacluri şi ateliere de creaţie, se implică în dezbateri, cuvântul său este ascultat şi respectat. Beşleagă reprezintă un adevărat model de școală literară și de atitudine intelectuală. Deranjant, ca să nu spunem de-a dreptul scandalos este faptul că Academia de Științe a Moldovei neglijează o asemenea personalitate.
Ajuns la vârsta înțelepciunii, prozatorul îşi tratează cu o ironie glumeaţă contemporanii şi ne învăluie protector cu bunătatea sa, cum numai un spirit ales este în stare. Am dori, de la acest microfon, să răspundem generozităţii domniei sale, spunându-i: La Mulţi Ani, Maestre Vladimir Beșleagă!
