Vacanţa parlamentară în Moldova nu înseamnă neapărat şi acalmie politică. Litigiul iscat între puterea centrală de la Chişinău şi Autonomia Găgăuză ne-a reamintit tuturor condiţia ingrată a limbii de stat - limba română - în Republica Moldova.
Autorităţile de la Comrat au decis să elibereze diplome proprii de bacalaureat, diferite de cele oficiale, aprobate de Ministerul Educaţiei, pe motiv că elevii din şcolile găgăuze nu cunosc limba română, de care, cum cred unii în Autonomie, nici nu prea au nevoie, iar notele mici la acest obiect le strică media generală.
Un punct de vedere de Vitalie Ciobanu
Însă ministrul Mihai Şleahtiţchi a respins categoric orice derogare de la lege, pentru a nu trimite în ridicol sistemul educaţional din Moldova şi în general autoritatea statului. Problema nu a fost tranşată, ci doar a amplificat supărările şi suspiciunile, iar urmarea o vom cunoaşte probabil la toamnă, o dată cu începerea noului an de studii.
Cum ar fi trebuit să procedeze ministrul Şleahtiţchi? Să facă un troc cu găgăuzii, creând un precedent periculos, pentru ca mâine-poimâine să ne trezim că şi alte zone locuite majoritar de rusofoni să ceară eliminarea examenului la limba română? Să accepte o nouă umilință în numele „armoniei interetnice” – refrenul demagogic cu care ne-au „îmbrobodit” toți guvernanţii de după ’89? Un stat nu se poate afirma şi nu va fi respectat dacă îşi va împânzi sistemul juridic cu o serie de excepţii adoptate conjunctural, pentru a servi niște interese de moment.
Pe de altă parte, să recunoaştem că „dosarul găgăuz” a stat la periferia atenției publice, iar azi a răbufnit doar datorită atitudinii principiale a ministrului Educaţiei și presei care, eliberată de constrângeri politice, l-a adus în prim-plan.
Izolați într-un fel de rezervație suficientă sieși, găgăuzii au fost folosiți ca masă de manevră în campaniile electorale de către grupările pro-ruseşti. Partidele democratice, românofile din Moldova au ignorat acest teritoriu, nu şi-au creat influente grupuri de sprijin și nu au atras personalităţi de etnie găgăuză în rândurile lor.
S-a pornit de la premisa că este o populaţie rusificată, ostilă în principiu valorilor naţionale ale statului moldovean, de aceea e mai bine să n-o deranjăm. Și iată cum o problemă prea mult timp neglijată ajunge să capete semnele unui conflict interetnic care va fi speculat de adversarii actualei puteri, în primul rând de comunişti, dar şi de forţe externe.
Acest episod, ca şi acel de la Universitatea Slavonă, unde ziaristul Oleg Brega a fost agresat pentru că le-a cerut şefilor de acolo să vorbească în limba română, ne arată că subiectul relaţiilor cu minorităţile naţionale din Republica Moldova are nevoie de o abordare nouă, realistă şi exigentă.
Legea trebuie impusă, dar e nevoie de dialog, de voinţa de a demonta nişte clişee de percepţie, pentru a atrage comunităţile alogene în proiectele societăţii și ale statului moldovean. Am văzut la ultimele alegeri că votul etnic constituie încă un mare pericol la adresa democraţiei basarabene, că integrarea europeană nu este un obiectiv asumat de întreaga populaţie a Moldovei, că o parte din ea, în special minoritățile, îşi leagă aspiraţiile de Rusia – un fost imperiu care nu împărtăşeşte valorile occidentale și-și pune interesele expansioniste mai presus de drepturile omului.
Dincolo de marile neplăceri pe care şi le face singură, alianța de guvernământ de la Chișinău are datoria să găsească soluţii pentru a depăși clivajele care paralizează republica. În lipsa unității interne, Moldova rămâne o pradă ușoară pentru orice intenții distructive, iar de integrarea noastră în lumea civilizată putem uita de pe acum.
