Pentru România, problema cea mai acută a momentului este birocraţia total ineficientă şi incapacitatea de a atrage fonduri europene. Un comentariu semnat de Neculai Constantin Munteanu:
Un punct de vedere de Neculai Constantin Munteanu
Deși numărul funcționarilor din administrația publică ar fi scăzut în ultimul an cu aproximativ o sută de mii de oameni, cel puțin așa ni s-a spus, un număr mare de instituții publice continuă să fie sufocate de o birocrație tenace în indolență, agresivă și ineficientă în expresie, care costă mult și pune la grea încercare timpul și nervii cetățeanului. Aprobările, semnăturile şi ştampile de pe majoritatea actelor emise de instituţiile statului nu fac decât să acopere incompetenţa și indolența unui aparat administrativ care toacă timp și bani.
Din cauza aparatului administrativ supradimensionat statul este o povară pentru cetăţeni, consumând aproape o treime din buget pentru a funcţiona, în timp ce în ţările Uniunii Europene consumul financiar al statului este de numai 12-14% din buget. Avem cu miile funcționari publici nepregătiți, ineficienți, arțăgoși, redundanți și inutili, activi sau inactivi la mii de ghişee și care nu fac decât să consume inutil timpul şi nervii cetăţenilor. Informatizarea administrației ar fi trebuit să ducă la scăderea numărului funcționarilor. Unele servicii au devenit relativ mai bune, altele nu, datorită dublării muncii, făcută și pe calculator și pe hârtie, iar acolo unde computerul a eliminat hârțogăraia, s-au găsit noi atribuții pentru angajaţii respectivi.
Însă ciocnirea dintre birocrația dâmbovițeană, haotică, și cea de la Bruxelles, metodică până la detaliu, are dimensiunea ciocnirii între civilizații. Oficialii europeni consideră „dezastruoasa” absorbția de către România a fondurilor europene. Rata de absorbție până în prezent ar fi substanțial mai mica decât cifrele oficiale și nu ar depăși în realitate 3,5%. Diferența între cifrele raportate oficial, care ajung la 14%, ar rezulta dintr-un mod de calcul eronat. Dacă nu va rezolva rapid această „problemă sistemică”, România riscă diminuarea fondurilor europene în exercițiul bugetar 2014 - 2020.
Între cauzele situației „dezastruoase” sunt enumerate: corupția; legislația deficitară, care permite licitații dirijate și caiete de sarcini cu dedicație; justiția și contestarii de profesie care blochează efectuarea plăților, România nu are judecători specializaţi în problema fondurilor europene; lipsa de exigență, de eficiență a autorităților de management și control; birocrația; conflictele de interese, cu funcționari de stat care sunt și manageri de proiect, prin rude sau interpuși; incompetența generată de faptul că experții în gestionarea fondurilor europene au părăsit sistemul din cauza salariilor mici și a mediului sufocat de corupție si nepotism; absența unui minister cu forță și sprijin politic, capabil sa deblocheze situația și care să gestioneze eficient fondurile europene, după modelul Poloniei, care are o excelentă rată de absorbție a acestor fonduri.
Problema este că odată cu intrarea în EU am renunțat la fostul Minister al Integrării deși, după cum s-a văzut, ar mai fi fost nevoie de o structura centrala puternică pentru gestionarea și controlul fondurilor puse la dispoziția României, acum mai multe ca număr și valoare. Și am avut parte de aceleași deficiențe care și-au pus amprenta și pe fondurile preaderare, dar la scara mult mai mare. Au apărut o puzderie de agenții ministeriale, regionale, județene care au transformat într-un labirint birocratic accesul la fonduri. Accesul este problematic chiar și pentru investitori care dispun de resurse financiare şi care pot angaja consultanți în întocmirea documentelor pentru accesarea fondurilor. Însă pentru investitorii mici si mijlocii, care mai apelează și la credite, operațiunea este un coșmar. Au apărut organizații și birouri care își oferă serviciile, percep comisioane consistente, fără sa garanteze că vei și avea câștig de cauză. S-au semnalat și cazuri de funcționari care condiţionează alocarea fondurilor de colaborarea beneficiarilor cu anumite firme de consultanţă sau cu anumiţi furnizori! Cât despre corupție, de ajuns să reamintim blocarea unui fond de 800 de milioane de euro în urma unui audit al unei comisii europene, care a semnalat probleme la capitolul achiziții publice, cu puternic iz de corupție.
Înființarea unui astfel de minister este o chestiune transpartinică, în care puterea și opoziția ar trebui să coopereze pentru că în joc nu sunt interese de partid, ci interesele țării. Însă o astfel de cooperare în an preelectoral pare exclusă.
