Sosirea la Bruxelles in ultimii ani a multor ziaristi din Europa de Est a modificat profund felul in care functioneaza presa in „capitala Europei”.
Jurnal de corespondent: Dan Alexe (Bruxelles)
In primul rind, venirea acestor oameni a dus la erodarea vertiginoasa a statutului limbii franceze. Pina si ziaristii din tarile tehnic membre ale grupului „Francophonie”, cum sunt România si Bulgaria, vin la Bruxelles inzestrati cel mai adesea doar cu o practica lemnoasa a limbii engleze (engleza americana, se intelege).
Tot asa, ziaristii din Est au adus cu ei inca de la inceput o atitudine ireverentioasa fata de institutiile europene. Multi dintre ei sunt tineri care nu afiseaza acea gravitate respectuoasa in fata constructiei europene pe care au avut-o traditional colegii lor occidentali din generatia anterioara.
Inainte, ziaristii in post la Bruxelles se simteau investiti cu o misiune: aceea de a explica Europa maselor de acasa. Pentru tinerii ziaristi din Est, insa, ceea ce se intampla la Bruxelles nu reprezinta decat stiri ca oricare altele. Atitudinea lor se aseamana mai degraba cu scepticismul presei britanice, decit cu entuziasmul afisat de francezi sau de germani.
Nu doar atat, dar noii veniti tind cel mai adesea sa se exprime in engleza. Franceza a pierdut enorm de mult teren printre jurnalistii acreditati in ultimii ani la Bruxelles. Astazi, conferintele de presa zilnice ale Comisiei Europene au loc in engleza, iar ziaristii se adreseaza unul altuia in mod automat in aceasta limba.
Pare incredibil acum ca inca in 1995 franceza era singura limba permisa in sala de presa a Comisiei Europene. Era de neconceput ca un ziarist in post la Bruxelles sa nu vorbeasca in mod curent franceza. Astazi, asemenea specimene au devenit o raritate.
In acelasi timp, ziaristii s-au resemnat cu lipsa de interes a publicului de acasa pentru afacerile si stirile europene. De vina nu e doar actualitatea fierbinte a ultimilor ani, ci si evolutia tehnologica. De cind toate conferintele de presa ale Comisiei si sesiunile plenare ale Parlamentului UE sunt transmise in direct pe internet, ziaristii mai trebuie sa rivalizeze si cu site-urile de specialitate. S-a descoperit ca activitatea generala a UE poate foarte bine fi acoperita de la distanta, ceea ce nu mai face atat de necesar pentru structurile de media sa mentina un corespondent la Bruxelles: inca o lovitura data francezei.
Revelator pentru decaderea statutului acestei limbi –intr-un oras de altfel francofon-, este faptul ca pina si unii din ziaristii care inca mai vorbesc limba locului nu pun deloc in evidenta acest lucru, ca si cum ar fi vorba de o trasatura batranicioasa, din alte timpuri, dintr-o alta mentalitate.
