În urmă cu 20 de ani s-a stins unul dintre ultimii reprezentanţi ai generaţiei scriitorilor de limbă germană din Bucovina, poetul şi traducătorul Alfred Kittner.
Jurnal de corespondent: William Totok (Berlin) - o evocare a poetului Alfred Kittner
La Düsseldorf, oraşul unde a trăit după ce, în 1980, a plecat definitiv din România, se va inaugura luna viitoare o expoziţie documentară omagială.
Alfred Kittner s-a născut în 1906 la Cernăuţi. A urmat liceul în oraşul natal şi la Viena. Nu-şi va încheia studiile începute în 1929 la Universitatea din Wrocław (germ. Breslau) şi se-ntoarce la Cernăuţi, unde lucrează la un ziar local.
În 1938 îi apare primul volum de poezii „Der Wolkenreiter” (Călăreţul norilor).
Cînd se vorbeşte despre literatura de limbă germană din Bucovina alături de Kittner sunt citaţi: Paul Celan (1920-1970), Rose Ausländer (1901-1988), Alfred Gong (1920-1981), Alfred Margul-Sperber (1898-1967), Moses Rosenkranz (1904-2003), Immanuel Weißglas (1920-1979), Robert Flinker (1906-1945), Selma Meerbaum-Eisinger (1924-1942). Toţi aceştia şi-au dobîndit un loc însemnat în literatura germană modernă. Mai toţi au suferit din cauza prigoanei rasiste din perioada dictaturii antonesciene.
Amprentele literare ale traumelor suferite se regăsesc în opera lor. În volumul său din 1956 „Hungermarsch und Stacheldraht” (Marşul foamei şi sîrmă ghimpată) Kittner, care după război se stabilise la Bucureşti, a evocat suferinţele din lagărele morţii din Transnistria, unde fusese deportat în 1942.
În Dicţionarul literaturii române contemporane, editat în
1977 de Marian Popa la Bucureşti, se evită o descriere a poeziilor din acest volum aşa cum nu se menţionează nici episodul biografic al deportării în Transnistria. În dicţionar se vorbeşte foarte vag şi oarecum criptic despre faptul că Alfred Kittner a „cultivat anecdota metafizică, trăind cu anxietate enigma morţii, după ce încercase dorinţa stabilirii în nimic, în anonimat, în vis (...)”.
Descrierea din dicţionar este tributară liniei ideologice a epocii ceauşiste, cînd anumite părţi negre ale istoriei naţionale erau estompate. Tributară interpretărilor staliniste ale istoriei post-belice este şi prefaţa lui Alfred Margul-Sperber la volumul „Marşul foamei şi sîrmă ghimpată”.
Acesta utilizează toate clişeele de condamnare ale nazismului, reliefînd imaginea falsă şi exclusivă a luptei eroice a clasei muncitoare contra fascismului, fără a dezvălui dimensiunea reală a politicii rasiste a regimului dictatorial de la Bucureşti, aliat cu Hitler.
Atît Alfred Margul-Sperber cît şi Alfred Kittner intraseră în vizorul Securităţii deşi nu s-au opus regimului comunist prin acţiuni sau scrieri „ostile”. Margul-Sperber chiar devenise unul dintre cei mai obedienţi scriitori ai vremii, fiind distins în 1954 şi cu Premiul de Stat. El s-a opus cu succes Securităţii care în 1955 a încercat să-l racoleze.
Kittner nu a rezistat presiunilor şi şantajelor venite din partea poliţiei secrete, acceptînd în 1958 rolul de colaborator neoficial. Fiind prieten cu „obiectivul” Margul-Sperber, Kittner fusese însărcinat să-l urmărească pe acesta. Nici în dosarul lui Margul-Sperber şi nici în cele ale altor persoane (consultate pînă-n prezent) nu există note incriminatorii semnate de Kittner (conspirat sub numele „Leopold Ludwig“, „Lalu“, „Karol“ şi „Karol Andrei“).
Pentru a scăpa din această plasă, în 1979, Kittner a trimis Securităţii o scrisoare, anunţând că se va sinucide dacă nu va fi lăsat în pace. „Vreau să trăiesc în linişte, vreau să creez, vreau să mă dedic nestingherit muncii mele literare ca poet şi traducător, vreau să servesc cu toate forţele patriei mele cu pana mea şi vreau să fac cunoscute valorile literare ale României peste hotare prin traducerile mele. Vreau să mă dedic cu totul acestei munci sfinte. Vă rog insistent să nu mă fortaţi să fac un pas necugetat. Sunt hotărât să mă sinucid, să mă arunc de la fereastră sau să mă înec dacă continuaţi cu propunerile Dvs.”
În memoriile sale, apărute postum în 1997 (Alfred Kittner, Erinnerungen 1906-1991, ed. de Edith Silbermann, Rimbaud Verlag, Aachen, 1997) nu există nicio aluzie la relaţiile sale cu Securitatea. Despre această dramă pe care a trăit-o timp de 21 de ani, Kittner nu a vorbit niciodată.
Anexă - Document
[20 decembrie 1958. Raportul Securităţii despre recrutarea scriitorului Alfred Kittner]
321/ decembrie 1958
STRICT SECRET
ex.nr.1
SE APROBĂ
(ss) [indescifrabil]
RAPORT
de felul cum a decurs recrutarea
numitului KITTNER ALFRED
din Bucureşti.-
La data de 16 decembrie a.c., conform aprobării Conducerii Direcţiei a fost adus la M.A.I. numitul KITTNER ALFRED în vederea recrutării.-
Aducerea candidatului la locul recrutării s-a făcut sub următoarea legendă:
În ziua de 15 decembrie a.c. candidatului i s-a înmînat o citaţie eliberată de Tribunalul din Sibiu prin care a fost chemat în ziua de 16 decembrie a.c. la ora 17,00 penru a fi audiat.-
Pentru a fi prezent la ora indicată la Sibiu, candidatul trebuia să plece din Bucureşti la ora 7,40 dimineaţa. Astfel, la ora 7,00 dimineaţa, cînd a plecat candidatul de la domiciliu spre gară, pe traseu a fost luat de către organele noastre şi adus la locul recrutării.-
Discuţiile cu candidatul au început pe marginea ocupaţiei lui prezente şi anume referitor la scrierile şi traducerile lui. După aceste discuţii ce s-au dus în mod liber, s-a trecut la anchetarea lui, consemnînd răspunsurile în procesul verbal anexat.-
Prima parte a anchetei a fost dusă pe marginea biografiei lui, adîncind fiecare perioadă în parte. În continuare s-a trecut la aprecierea persoanelor care formează anturajul lui în Bucureşti, cît şi în provincie.-
În primele caracterizări făcute asupra unora dintre aceste elemente ca: CISEK OSKAR şi WITTSTOCK E., a arătat că aceştia deşi în trecut au fost fascişti, au ocupat diferite funcţii în vechiul aparat de stat burghez, în prezent se străduiesc să scrie pentru regimul nostru, că prin atitudinea rezervată a regimului nostru faţă de ei se împiedică atragerea lor de partea realismului socialist. De asemeni, nu a relatat discuţiile cu caracter naţionalist duşmănos ce s-au purtat în rîndul unor scriitori de naţionalitate germană, cu ocazia diferitelor întruniri ce au avut loc la restaurantul „Gambrinus” sau la restaurantul „Uniunii Scriitorilor”, despre care are cunoştinţă.-
Atrăgîndu-i-se atenţia asupra faptului că nu este sincer în anchetă, a recunoscut acest fapt arătînd că a luat această poziţie vrînd să nu facă rău nimănui.-
Arătînd candidatului că prin aceasta nu face altceva decît o tăinuire, şi deci la un moment dat va putea fi tras şi el la răspundere cu ceilalţi, şi-a schimbat întrucîtva poziţia, relatînd despre CISEK OSKAR şi WITTSTOCK E. următoarele:
CISEK O. este un scriitor bun dar cu o educaţie burgheză, ceea ce explică în mare măsură faptul că pînă în prezent a scris foarte puţin despre regimul nostru.-
Această poziţie a lui CISEK O. se datoreşte şi faptului că în trecut a fost o persoană care a ocupat o serie de funcţii de răspundere în aparatul de Stat burghez.-
Despre WITTSTOCK E. a arătat că este un element în care se menţin din plin şi în prezent ideile naţionalismului german al cărui adept a fost şi în perioada hitlerismului şi de pe urma căruia a profitat mult.-
Este un element care simpatizează sistemul social din R. F. Germană pe care l-a elogiat faţă de candidat într-o convorbire pe care au avut-o în urma întoarcerii lui WITTSTOCK ERWIN din R. D. Germană.-
Despre scriitorul SPERBER ALFRED a arătat că este unicul scriitor de naţionalitate evreu care scrie nemţeşte cu un talent aşa dezvoltat. Capacitatea lui intelectuală şi-o exprimă cu fiecare ocazie în lucrările pe care le trimite spre publicare redacţiilor şi editurilor de limbă germană din ţara noastră.-
Despre ceilalţi scriitori de naţonalitate germană ca: HERMAN R., KAPESIUS B. [sic!], BIRKNER A. a relatat că au concepţii naţionaliste care determină şi atitudinea lor rezervată din punct de vedere politic în activitatea literară.-
În partea a doua a anchetei s-a trecut la verificarea materialului compromiţător existent despre candidat. În discuţiile duse cu el referitor la aceste materiale, s-au ivit greutăţi în sensul că materialul dat de către arestaţii BIRKNER A., ROTH HERMAN în care se arată sprijinul dat de candidat naţionaliştilor germani, nu s-a verificat întrutotul.
Din procesele verbale de anchetă ale arestaţilor rezulta că, candidatul în calitatea lui de director adjunct la Biblioteca Institutului Pentru Relaţiile Culturale cu Străinătatea a sustras şi a multiplicat diferite materiale cu conţinut naţionalist scrise de unii autori vest-germani pe care le-a difuzat scriitorilor de naţionalitate germană din oraşul Sibiu, precum şi la cei arestaţi.-
Discutînd despre acestea cu candidatul, acesta ne-a relatat că într-adevăr a făcut aceste lucruri însă nu fără ştirea conducerii Institutului. Deci materialele trimise acestor elemente nu erau interzise.-
În urma anchetei am ajuns la concluzia că participarea candidatului la activitatea naţionalistă se rezumă doar la cunoaşterea unor atitudini de această natură a elementelor respective despre care se informează în general de la SPERBER cu care este bun prieten.-
Deşi despre acestea a relatat cu rezerve în anchetă, am hotărît totuşi recrutarea lui dat fiind posibilităţile informative ce le are pe lîngă CISEK OSKAR, SPERBER A şi alţi intelectuali germani suspectaţi de activitate naţionalistă din Bucureşti. În anchetă ne-am dat seama că poziţia candidatului de a evita demascarea acestor elemente se datorează caracterului său slab şi relaţiilor profesionale şi prieteneşti ce-l leagă de unele dintre aceste elemente şi că printr-o muncă perseverentă dusă cu el ulterior [se] va putea schimba această poziţie a sa.-
De pe această poziţie am continuat discuţiile cu candidatul în direcţia dezvoltării urii acestuia faţă de elementele naţionaliste luînd drept bază consecinţele pe care personal agentul le-a avut de pe urma naţionalismului german în timpul războiului (a fost în lagăr).-
În urma acestor discuţii s-a obţinut de la candidat recunoaşterea faptului că elementele naţionaliste arestate la oraşul Stalin, prin declaraţiile date au vrut să-l implice într-o situaţie care-i putea aduce repercursiuni penale asupra sa, cît şi privind prestigiul său literar.-
Candidatul fiind în această situaţie s-a revenit din nou asupra faptului că el este nesincer şi că declaraţile ireale date despre aceste elemente face ca organele noastre să nu aibă încredere în el şi că părerea noastră asupra sa poate influenţa şi în unele aprecieri pe linie profesională, în societate etc.-
La aceasta candidatul ne-a solicitat să-i permitem să ne dovedească că impresiile formate de noi asupra sa nu exprimă adevărata sa atitudine şi prin poziţia sa ulterioară va reuşi să obţină încrederea organelor noastre.-
KITTNER A luînd această poziţie i s-a propus colaborarea cu organele noastre în vederea demascării activităţii duşmănoase ce se duce pe frontul ideologiei în domeniul în care lucrează.-
Propunerea noastră a fost acceptată de candidat asigurîndu-ne de serviciile lui. S-a trecut la luarea unei declaraţii în care s-a angajat să ne sprijine în demascarea activităţii elementelor naţionaliste.-
În continuare s-a discutat despre felul cum trebuie să se comporte şi să ducă discuţiile cu elementele din anturajul lui pentru a nu se afla că are de executat anumite sarcini din partea organelor noastre şi cum să justifice absenţa sa pe timpul cît a stat la recrutare.-
Recrutarea a durat de la orele 7 dimineaţa pînă la orele 0,30.-
Prima întîlnire s-a fixat pentru vineri 19 decembrie orele 11,00.-
LOCOTENENT MAJOR,
(ss) Nagy Tiberiu.
ACNSAS, R 249557, vol. 1, ff. 334-337.
