Suntem în mijlocul unui scandal iscat în jurul disciplinei „Istoria Românilor”, pe care Ministerul Educației ar dori să o redenumească simplu și neutru: „Istoria”. Conținutul vechii discipline, ne asigură responsabilii guvernamentali, se va regăsi integral în noul manual, care va cumula și istoria universală.
Un punct de vedere de Vitalie Ciobanu
Ministrul de resort a explicat această intenție prin nevoia racordării procesului de învățământ din Moldova la standardele și metodologia europeană. Disciplina istoriei, ca și alte obiecte predate în școală, fără îndoială, se cere ajustată cerințelor modernizării și ale europenizării – e firesc să mai relativizăm viziunea romantic-naționalistă care spune că noi, românii, am rezistat eroic în fața năvălirilor dușmane, în timp ce „îmbuibații” de occidentalii își ridicau Notre-Dame-ul, domul din Köln sau catedrala Santa Maria del Fiore din inima Renașterii italiene.
Poate a venit timpul să nu mai cântăm imnuri de slavă excepționalismului nostru ortodox care spre deosebire de catolicism și-ar fi „păstrat puritatea”, ci să ne vedem și noi ca parte a istoriei europene, recunoscându-ne retardarea istorică, oricâte explicații și justificări vom fi găsit pentru ea.
Totuși, o reformă a manualului de istorie nu poate fi făcută peste noapte, ex-abrupto, având în vedere sensibilitățile pe care acest subiect le ridică în societate, în mediile intelectuale. Mihai Șleahtițchi este un ministru competent și un excelent profesionist, dar cred că ar fi avut nevoie de o mai atentă cântărire a oportunităților și de o mai bună strategie de comunicare.
Una este să decizi la București introducerea unor manuale alternative, redenumind în fel și chip istoria predată în școală, și altfel sună o asemenea modificare în Basarabia, unde numele „român” nu e un simplu etnonim, ci înseamnă o opțiune politică, o dramatică linie de separare între adevăr și minciună, între libertate și totalitarism.
„Istoria Românilor” a fost lovită crunt de guvernarea Voronin, care a încercat să reia campania de „spălare a creierilor” din perioada sovietică, de aceea intențiile de azi ale ministrului Educației sunt privite cu destulă mefiență.
Scandalul a luat proporții, toată lumea comentează – bloggerii, politicienii, istoricii, jurnaliștii – și nu fără accente isterice și atacuri la persoană. Reforma manualului de istorie cade pe un teren foarte toxic, încărcat de suspiciune, într-o Moldovă în care instabilitatea politică a atins paroxismul, iar revenirea comuniștilor la putere este oricând posibilă.
„Ireversibilă”, adică mai blândă, istoria a fost cu alți est-europeni, cei care știu bine cine sunt și ce vor, la moldoveni totul a fost reversibil după ‘89. Mai ales Răul. În mod evident, comentariile pe tema disciplinei istoriei sunt influențate de disensiunile din sânul alianței de guvernământ: „Filat schimbă Istoria Românilor pentru că tratează cu Voronin”, „Filat vrea să fie președinte și ca să-i mulțumească pe comuniști face cedări, se întâlnește cu găgăuzii, vorbește cu Smirnov pe stadion”...
Suntem în plină scenarită, conspirațiile „bâzâie” în jurul nostru ca un nor de viespi pe care nu reușim să le alungăm.
În acest context inflamat, a picat și declarația de ieri a lui Vlad Filat de la Ceadâr-Lunga. Premierul s-a arătat convins că șeful statului va fi ales în toamnă, întrucât Moldova nu-și poate permite alte alegeri parlamentare anticipate. Afirmația sa, poate prea încrezută, va alimenta, desigur, supozițiile celor care consideră că Filat are deja „schemele trădării” puse la punct.
Oricum, nu ne-a mai rămas mult de așteptat. Vine toamna și vom număra „bobocii” acestor speculații.
© RFE/RL Inc. Reproducerea acestui material se poate face doar cu acordul scris al Europei Libere și/sau al autorului.
