20 august 2001
Actualitatea. (Moderator: Cristian Teodorescu; comentariu: Neculai Constantin Munteanu)
Umbra lui Miron Cozma la Cotroceni.
Pentru Ion Iliescu cu care şi-a dat silinţa să se împace atît de spectaculos cu Regele Mihai, adversarul numarul unu al comuniştilor, împăcarea cu un prieten ar trebui să fie floare la ureche. Cu toate acestea sunt şi situaţii în care locatarul Cotroceniului are nevoie de concursul celulei de bază a partidului pentru a-şi salva prietenii de suflet.
Iar cazul Miron Cozma îi face lui Ion Iliescu viaţa mai complexă, pentru că nu îţi trebuie doar spirit tovărăşesc, dar şi instinct estetic, să faci din şeful unei gărzi de mardeiaşi un erou naţional pentru care merită să te baţi. Stirea a trecut mai întîi „ca o boare pe deasupra viilor”. Ion Iliescu a dat de înţeles că are o opinie proprie, dar a refuzat să o facă publică din pudibonderie democratică. Miron Cozma ar putea fi eliberat totuşi.
Corneliu Vadim Tudor, care l-a vrut şi coleg de parlament a depus, cu lacrimi de indignare în ochi o cerere de graţiere. Octav Cozmîncă a sărit şi el cu gura pe justiţie că prea l-a pedepsit orbeşte. Deputatii şi senatorii principalelor două partide din Parlament şi-au regăsit spiritul camaraderesc şi au hotărît că dacă Cozma nu e, nimic nu e... [...]
De mai bine de doi ani penitenciarul în care a stat Cozma a devenit la fel de cunoscut fanilor ca şi interioarele din telenovelele venezuelene. Aşa se face că Miron Cozma, mai popularizat ca Al Capone e mai aproape acum de libertate decît în ianuarie 1999 de Bucureşti.
Dacă ar fi să ne luăm după presă, Miron Cozma e prieten bun cu colonelul Truţulescu, alt mare deţinut politic pe care vicepreşedintele comisiei de abuzuri din senat vrea să-l scoată „ca nou” pe poarta penitenciarului Rahova. Nabab al puşcăriei, şi-a împărţit sărăcia cu semenii lui, miner în timpul liber şi poet înnăscut are pentru ce lupta. Nu doar pentru că de partea cealaltă îl aşteaptă noua lui jumătate, Marinela. Cintăreaţă de silicon, cu privire languroasă şi gusturi latino-americane care luptă şi ea cu sine şi cu publicul pentru a demonstra că dragostea nu piere.
Dar, îl aşteaptă pe Miron Cozma şi o viaţă politică îndeajuns de tumultoasă ca sp nu se poată lipsi de experienţa unui om de talia lui Miron Cozma, câştigată cu sudoarea frunţii în valea Jiului, în Piaţa Universităţii, la Stoeneşti şi la Cozia.
PRM are nevoie de el, iar PSD nu-şi poate dezamăgi un partener de dialoguri oculte. Luceafărul din subteran este pe punctul să iasă din nou deasupra orizontului, fără ca această ştire să mai scoată oamenii în stradă. Poate şi pentru că s-au împăcat cu Miron Cozma, cum s-au împăcat cu poluarea, cu mafia de partid şi de stat, cu economia subterană, cu mizeria generalizată. […]
