Orice comentariu politic în Republica Moldova este relativizat de avalanşa de zvonuri şi speculaţii care înlocuiesc informaţiile sigure şi verificate. Orice analiză este subminată de echilibristica derutantă a guvernanţilor, care neagă dezinvolt azi ceea ce au afirmat ieri. La noi politica ţine mai mult de afecte, de variabila relaţiilor personale, nu de calcule raţionale şi de strategii pe termen lung.
Un punct de vedere de Vitalie Ciobanu
Acum două săptămâni, liderul PL Mihai Ghimpu declara ritos: „decât Filat preşedinte mai bine alegeri anticipate!”. După o asemenea afirmaţie, presa s-a grăbit să titreze: „Alianţa a murit!”. Am trăit cu acest anunţ macabru câteva zile. Întors din vacanţă, dl Ghimpu are sentimente mai bune şi spune că o altă posibilă candidatură la preşedinţie, care să deblocheze criza politică, ar trebui discutată mai întâi în cadrul Alianţei. Aceleaşi viraje, de la un ton categoric spre o atitudine mai nuanţat-dubitativă, face şi premierul Filat. Acesta, pentru a da impresia colegilor din Alianţă că nu vrea să le forţeze mâna, admite că pot fi avansate diverse nume pentru funcţia de şef al statului şi că în ceea ce îl priveşte nimeni nu e cazul să-şi facă probleme.
În pofida acestor manevre tactice, intensitatea acţiunilor PR ale eventualilor prezidenţiabili nu slăbeşte. La găgăuzi, săptămâna trecută, Vlad Filat călăreşte un arăbesc negru ca pana corbului, apoi, vizitând căminele studenţeşti din Chişinău, face exerciţii la bară, aruncă la coşul de baschet şi nu se lasă până nu marchează – o imitaţie, la scară mai mică, a „stilului Putin”, pe care liderul PLDM, odinioară, zicea că îl admiră. Premierul rus însă are o anvergură greu de atins: pilotează avioane de vânătoare, îşi doboară adversarii în partide de lupte marţiale, face alpinism sau, mai recent, pe post de neînfricat scufundător, scoate de pe fundul Mării Negre o veche amforă grecească, spre stupoarea atent mimată a arheologilor şi a reporterilor din subordine…
Marian Lupu, la rându-i, a împânzit Chişinăul cu panouri în care figura sa impozantă este asociată celor 20 de ani de Independenţă. O situaţie cam bizară, căci fotografia preşedintelui interimar este flancată de trandafirii Partidului Democrat, rămaşi acolo din alte campanii electorale, deşi acum dl Lupu se adresează nu doar simpatizanţilor PD, ci tuturor moldovenilor, asigurându-ne că „Suntem o ţară! Avem un viitor!”. Preşedintele interimar pare să nu sesizeze ridicolul situaţiei şi încearcă să compenseze lipsa de progrese în ce priveşte alegerea sa ca preşedinte printr-o campanie de promovare imagologică. Poate-poate, va reuşi să se impună… mai ştii?
O mişcare de efect se vrea şi anunţata revenire a comuniştilor la şedinţele Parlamentului, unde îşi vor relua tiradele populiste.
Toată această ridicolă „aflare în treabă”, ar trebui, pesemne, să le ţină cetăţenilor loc de reforme – în Justiţie, Economie, Agricultură etc. – iar partenerilor noştri din Occident să le cimenteze convingerea unei vieţi politice vii, unor evoluţii democratice spectaculoase. Dar nu stăm deloc pe roze. Freedom House, de exemplu, ne spune că Moldova e secătuită de flagelul unei corupţii devastatoare. Recent şi preşedintele Băsescu vorbea despre îngrijorările pe care le trezeşte la Bruxelles blocajul politic prelungit din Republica Moldova. Însă clasa noastră politică nu se lasă intimidată de aceste semnale şi parcă se înverşunează să ne spună: „dacă nu ne ajută realitatea, vom acredita iluzia!”.
Jocurile de imagine de pe scena politică îşi vor atinge momentul de triumf pe 27 august, când „potiomkiada” Independenţei, sărbătorită de oficialităţi, va acoperi drama umilinţei post-sovietice a Basarabiei.
