În cei 20 de ani de independenţă diplomaţia moldovenească a avut mai multe reuşite: a adus pe agenda de lucru a Uniunii Europene problema transnistreană şi a obţinut recunoaşterea de către Uniunea Europeană a aspiraţiilor europene ale Moldovei. Dar cele mai mari provocări au rămas aceleaşi ca acum 20 de ani, constată Asociaţia pentru Politică Externă de la Chişinău într-un bilanţ înainte de sărbătorirea independenţei. Ce trebuie să facă Moldova ca să recupereze timpul pierdut? O relatare de Lucia Diaconu
Diplomația moldovenească la 20 de ani după independență
În ultimii doi ani, Republica Moldova a avansat vizibil pe calea integrării europene, dovadă fiind lansarea dialogului cu Uniunea Europeană pe tema vizelor şi a negocierilor pentru asocierea politică şi integrarea economică.
Cu toate acestea ţara nu a obţinut pînă acum o perspectivă clară de aderare. În mare parte pentru că Moldova nu a reuşit să se detaşeze de spaţiul ex-sovietic, este părerea directorului Asociaţiei pentru Politică Externă Victor Chirilă.
„În continuare Uniunea Europeană, statele membre ale Uniunii, ne privesc ca pe o parte componentă a spaţiului ex-sovietic. Perspectivele noastre de integrare europeană, de aprofundare a relaţiilor noastre cu Uniunea sînt privite în ansamblu, împreună cu Ucraina, împreună cu Belarus, împreună cu statele din Caucaz. Lucrul acesta dintr-un anumit punct de vedere este pozitiv, pentru că Uniunea încearcă să ne mobilizeze, să mobilizeze aceste state să coopereze, să se integreze cît mai bine, să încurajeze schimbul de experienţă în domeniul reformelor, armonizării legislaţiei cu cea europeană. În acelaşi timp, această conectare a Moldovei cu spaţiul ex-sovietic împiedică ţara noastră să obţină o perspectivă clară de integrare politică în Uniunea Europeană.”
După părerea lui Victor Chirilă, Moldova ar fi putut încă acum 10 ani să devină un stat pe care Bruxelles-ul să fie gata să îl accepte ca membru al Comunităţii Europene. Revenirea la putere însă a Partidului Comuniştilor a diminuat încrederea partenerilor occidentali faţă de Moldova, care acum trebuie să facă mult mai mult decît colegele sale din Parteneriatul Estic ca să obţină o perspectivă pe potriva celei pe care o au ţările din grupul Balcanilor de Vest.
Potrivit lui Victor Chirilă: „Această realizare depinde de reformele interne în Republica Moldova. Fie că vorbim de acel pachet de reforme necesar pentru liberalizarea regimului de vize, fie că vorbim despre reformele pentru crearea zonei de comerţ liber şi aprofundat cu Uniunea Europeană, fie că vorbim de pachetul de legi care ţine de asigurarea ordinii publice în ţara noastră, combaterea corupţiei, reformarea sistemului judiciar.
Iată acestea sînt dimensiunile unde Republica Moldova ar trebui să demonstreze realizări mult mai mari decît Ucraina şi celelalte state din Parteneriatul Estic, realizări care să fie comparabile cu cele din Balcanii de Vest. Or, deocamdată, acest lucru nu se întîmplă. Din cauza unei legi, legea antidiscriminării, nu s-a reuşit adoptarea unui pachet de legi care sînt necesare pentru a trece la etapa următoare a dialogului privind liberalizarea regimului de vize, faza deja operaţională de implementare a unor proiecte concrete. ”
În ciuda eforturilor depuse de diplomaţia de la Chişinău, experţii de la Asociaţia pentru Politică Externă constată că Moldova, după 20 de ani, rămîne cu aceleaşi provocări în faţă: aşa-numita republică transnistreană necontrolată de autorităţile constituţionale ale statului şi pe teritoriul căreia staţionează trupe şi muniţii străine.
Dar ca să scape cu faţa curată Moldova ar avea nevoie în primul rînd de o clasă politică capabilă să găsească un compromis în principalele probleme de politică externă şi nu numai, au conchis experţii.
