Linkuri accesibilitate

Reflecții la început de an școlar


Loretta Handrabura: reforma structurală este în interesul tuturor în condițiile de declin demografic și ale procesului de migrațiune.




Începe un nou an de învăţământ în plin proces de reformă. Cu ce aşteptări şi cât de justificate? Va deveni educaţia calitativ mai bună? Cum se împacă, în acest sens, priorităţile cu posibilităţile şi mentalităţile? Vom discuta în această dimineaţă cu doamna ministră adjunctă a educaţiei, Loretta Handrabura.

Europa Liberă: Devine, doamnă viceministră, aproape o tradiţie matinală de 1 septembrie, noi în studioul Europei Libere, Dumneavoastră cu siguranţă deja în drum spre vreo şcoală, unde să participaţi la festivităţile începutului unui nou an de studii. Acum spre ce localitate ţineţi calea?


Interviul dimineții la Europa Liberă: cu Loretta Handrabura la început de an școlar - constatări, probleme, speranțe de viitor
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:14:19 0:00
Link direct


Loretta Handrabura, ministru adjunct al educației

Loretta Handrabura: „Dacă anul trecut eram în drum spre gimnaziul Corbu din Donduşeni, în acest an am fost invitată să merg la Liceul Teoretic din satul Vărzăreşti, Nisporeni.

Şi mă bucur că continuaţi această tradiţie foarte frumoasă legată de ceremoniile de început de an şcolar. Este un moment prin care foarte multă lume îşi pune noi speranţe, copii vin cu noi aşteptări, părinţii la fel îşi doresc ca odraslele lor să reuşească aşa cum spunea marele nostru poet „ce n-a reuşit şi tata”. Iar noi suntem la muncă…”

Europa Liberă: Acum exact un an, minut în minut chiar, vorbeaţi de un start optimist şi promiţător pentru noul an de învăţământ. Programa urma să nu mai fie atât de sufocantă – se adoptase un curriculum modernizat, iar accentul în demersul educaţional se punea deja pe formarea de competenţe. În ce măsură din acest punct de vedere va bucurat sau poate v-a întristat, ulterior, modul în care s-a consumat anul de studii 2010-2011?

Loretta Handrabura:
„Noi întotdeauna foarte

echidistant, la toate întrevederile pe care le avem facem această analiză, a reuşitelor şi nereuşitelor. Mai e loc pentru calitate, trebuie să o spun franc. Pentru că dezvoltarea celor opt competenţe de bază, pornind de la competenţa lingvistică, matematică, digitală şi terminând cu cea civică, morală, presupune un efort conjugat pe de o parte a profesorului, a cadrului didactic, pe de altă parte a elevului care devine partener, subiect şi nu obiect cum era când am făcut eu şcoală şi când aţi făcut voi şcoală. Şi desigur un rol foarte important revine şi familiei.

Dar aicea avem o problemă pe ţară, şi nu numai la noi, dar şi în alte ţari. Şi de aceea în foarte multe cazuri efortul, povara cadrului didactic este una dublă pentru că el pe alocuri încearcă să compenseze prezenţa celui de-al treilea partener, a mamei sau a tatălui, pe care noi încercăm să-i implicăm şi mai mult în activităţile extra curriculare.

Desigur că implementarea unui curriculum nu este un obiectiv de un an de zile. Mai urmează formările mai cu seamă pe treapta instituţiilor de formare profesionale, cele pe care le coordonez eu propriu zis, e vorba de şcolile profesionale şi colegiile, pentru că şi acolo se predau discipline de cultură generală şi am constatat că nu tot corpul didactic a trecut prin aceste formări.

Şi atunci pentru noi este unul din primele obiective,

aşa încât formarea lor să contribuie la rezultate pentru tot procesul instructiv-educativ şi desigur pentru elevii care au tot temeiul ca să fie mai pretenţioşi. Dar aceste pretenţii trebuie să fie însoţite de muncă, de perseverenţă şi de ideea că totuşi a învăţa presupune zi de zi să faci un efort, să fii co-partenerul cadrului didactic şi să nu porneşti în viaţă cu acele pseudovalori care din păcate se atestă şi în şcolile noastre că orice ştiinţă de carte poate fi „cumpărată”, poate fi obţinută prin diferite tertipuri, şi nu prin muncă asiduă, zi de zi, şi acumularea acelui server de cunoştinţe şi competenţe care-ţi ajută în viaţă şi îţi pune practic fundaţia în pista de decolare mai departe în viaţă.”

Europa Liberă: Se intră, iată, într-un nou an de învăţământ, în timp ce reforma sau reorganizarea instituţională din învăţământul preuniversitar se face, la nivel de impresie cel puţin, din mers. Pentru că când am făcut eu şcoală, cu greu pot să-mi imaginez că o decizie de reorganizare a unei instituţii se putea lua cu câteva zile înainte de începerea anului şcolar, aşa cum mi-a spus un director de gimnaziu dintr-o localitate. Cum stau lucrurile la acest capitol, în linii mari? A coincis socoteala de la minister şi guvern cu cea de la sate, unde un cuvânt greu îl aveau şi autorităţile locale?

Loretta Handrabura:
„Eu probabil o să fiu în uşor dezacord cu dumneavoastră. Această reformă s-a produs continuu. Faptul că noi astăzi, guvernul, avem un dialog continuu şi foarte intens cu mass-media şi reflectăm orice se întâmplă în sistemul educaţional, asta lasă impresia că se
Declinul demografic şi procesul de migraţie au contribuit la faptul că nu avem astăzi copii în şcoli, că profesorii se confruntă pe alocuri cu lipsa unor ore sau a unei norme didactice complete.

produc lucruri care nu au fost altădată.

Declinul demografic şi procesul de migraţie au contribuit la faptul că nu avem astăzi copii în şcoli, că profesorii se confruntă poate pe alocuri cu lipsa unor ore sau a unei norme didactice complete. Noi spunem acest lucru şi încercăm să găsim soluţiile viabile pentru ca să avem şcoli de calitate pe care şi le doresc şi elevii, şi părinţii, şi chiar cadrele didactice, oricât s-ar opune ele şi ar vrea să rămână în zona de confort, să aibă şcoala acolo în preajmă.

Totuşi decizia, aşa cum am spus-o nu o dată şi o vom repeta de fiecare dată, într-adevăr trebuie să vină dinspre administraţia publică locală, într-un dialog cu primăriile, părinţii, directorii de şcoală, ca să nu se producă peste noapte. Aici am să vă dau dreptate şi lucrul acesta s-a cunoscut, că s-au tergiversat lucrurile şi mereu s-a sperat că poate trece şi anul acesta şi putem să rămânem în formula veche, deşi formula veche nu avantajează pe nimeni.

Eu vreau să încurajez părinţii pentru că ecourile pe care le avem deja, şi de la părinţi, şi de la elevii care poate iniţial s-au opus, că este o reacţie psihologică firească atunci când te confrunţi cu noul, cu provocarea, o altă şcoală, o altă distanţă. Dar ulterior, când ei au înţeles care este câştigul, eu mă bucur astăzi că se ajunge la această înţelegere.

Dar e nevoie, totuşi, de foarte mult dialog şi explicarea tuturor avantajelor. Pe alocuri există poate şi dezavantaje, faptul că trebuie poate să te deplasezi, dar când este asigurat transport, când şcoala în care tu mergi are şi sală de computere, are şi sală de sport, are şi activităţi extra-curriculare, şi profesori care au specializarea şi profilul corespunzător şi nu compensăm cu profesori care salvează situaţia şi calitatea lasă de dorit, asta o cunoaştem cu toţii.

De aceea îndemnul meu este către toţi să analizeze foarte bine, să discute şi să înţeleagă că această abordare este în interesul nostru al tuturor, această reformă structurală pe care ne-am propus-o şi care se produce în orice ţară care trece prin declin demografic şi proces de migraţiune.”

Europa Liberă: Admiterea la colegii şi şcolile profesionale a fost încurajată prin diverse avantaje şi aţi fost chiar citată referindu-vă la nevoia pronunţată de muncitori calificaţi şi la scăderea cererii pentru personal cu studii superioare. Să înţelegem că e vorba de o nouă prioritate?

Loretta Handrabura:
„Da, noi chiar pe moment avem deja

un grup de experţi care lucrează la o nouă concepţie de reformare a învăţământului profesional, fiindcă documentul strategic „Europa 2020” demonstrează că pe piaţa locurilor de muncă şi în Europa, şi implicit la noi, cei mai căutaţi vor fi muncitorii calificaţi.

Procentual, doar 30 la sută din cererea de pe piaţa de forţă de muncă se va adresa cadrelor cu studii superioare şi, 70 la sută, muncitorilor calificaţi. Trebuie să ţinem cont de această tendinţă, chiar dacă şi aici avem o contradicţie, aşa cum suntem noi ţara contradicţiilor, angajatorul nostru cu care noi vrem să intensificăm dialogul în procesul de formare profesională a viitorilor muncitori, a viitorilor specialişti, încă nu este cel pe care ni-l dorim. De regulă, cum spun şi absolvenţii, acesta caută un muncitor, dar consideră că e mai bine să angajeze un absolvent cu studii superioare, după care înţelege că are nevoie să-l formeze, să-l treacă prin ucenicie, prin urmare să investească încă foarte mult.”

Europa Liberă: De ce? Un lăcătuş sau un sudor cu studii academice şi masterat sună destul de interesant?

Loretta Handrabura:
„Sau un taximetrist cu juridică..., de care e plin Chişinăul. Da, simţi că este o persoană şcolarizată, dar e regretabil, pentru că investesc părinţii, investeşte şi statul; şi ceea ce ne propunem noi este ca ei să meargă în câmpul muncii în domeniul profesional pe care s-a format. Asta ne dorim şi din acest considerent revizuim permanent şi nomenclatorul specialităţilor şi suntem într-un dialog continuu cu Ministerul Muncii, cel care de fapt şi decide, este ministerul de profil care determină.”

Europa Liberă: Tocmai voiam să vă întreb cine şi cum în general împacă necesităţile obiective de cadre pentru diferite domenii cu admiterea la universităţi? Adică, e vreo posibilitate a statului să descurajeze de exemplu producerea excesivă pe bandă rulantă în universităţi a unor specialişti, în timp ce societatea are acută nevoie de alţii?

Loretta Handrabura:
„Este foarte bună întrebarea, fiindcă foarte multă lume se întreabă sau pe alocuri se revoltă. Comanda de stat presupune numărul de locuri bugetare, sau, descifrând ceea ce zic, exact numărul de cadre de care are nevoie piaţa forţei de muncă din R. Moldova. De aceea la drept de exemplu putem să avem câte 3 locuri, 10 locuri, şi restul să fie la contract.

De ce totuşi noi lăsăm un număr mare de locuri la contract? Fiindcă, conform Constituţiei, noi trebuie să asigurăm dreptul la studii, la formare profesională, noi dăm această şansă, dar această şansă deja presupune o competiţie acerbă la angajare. Eu mă bucur că anul acesta s-a înţeles şi tot mai multă lume a început să meargă la industria alimentară, de exemplu, unde a fost cel mai mare concurs.

Anul acesta ne-a demonstrat că a trecut valul modei de a merge la limbi moderne, fiindcă competenţa stăpânirii unei limbi străine trebuie să o aibă orice specialist. Încet-încet lucrurile se reaşează, dar trebuie, probabil, şi mass-media şi noi să comunicăm cât mai mult, să redeschidem acele centre de orientare profesională, prin care să-i ajutăm pe absolvenţi, pe părinţii acestora să-şi aleagă domeniul nu în funcţie de moda de moment, dar cântărind foarte bine lucrurile – ce pot eu? cât ştiu? cum mă voi descurca? cât de mult îmi place? (fiincă toate acestea contează) şi care este şansa mea de a găsi un loc de muncă aici în R. Moldova. Pentru că noi pe alocuri rămânem descoperiţi la alte capitole.

Mergem cu strategia e-guvernare, vom avea nevoie de foarte mulţi specialişti în informatică şi anul acesta rămăsesem consternaţi la faptul că nu se acopereau locurile din prima etapă la informatică.”

Europa Liberă: Dna. Handrabura, vă mulţumim.
XS
SM
MD
LG