Politicienii noştri se cred cei mai şmecheri de pe pământ, scrie Constantin Tănase în Timpul. Simulează mişcarea spre Uniunea Europeană, dar de fapt se mişcă spre Rusia, se uită la Statuia Libertăţii, dar văd Kremlinul, se uită la Obama, dar îl văd pe Putin, ascultă muzica lui Mozart, dar aud zăngănitul cădelniţei preafericitului Kirill. Nemții spuneau că Republica Moldova trebuie să înţeleagă: sau-sau”. Iar când ei îţi spun „SAU, SAU”, adică SAU cu UE, SAU cu Rusia, ei ştiu ce spun. De 20 de ani moldovenii însă nu aleg şi o să mai facă asta încă 20, fiindcă aşa ne place nouă, moldovenilor, care suntem şmecheri, nu ca nemţii, încheie Tănase.
Revista presei matinale cu Paul Hodorogea
Tot acolo jurnalista Tatiana Corai povestește cum i s-a cerut să facă comanda în limba rusă într-o pizzerie populară din Chișinău chiar de ziua Limbii Române. Ea scrie că am avut tot felul de guvernări în ultimii 20 de ani, dar niciuna nu a făcut în aşa fel, încât Limba Română să intre în drepturile sale la ea acasă. Iar singura instituţie care ar trebui să ia la control strict respectarea legislaţiei lingvistice este Procuratura.
În Adevărul, Alexandru Canțîr povestește scurta discuție pe care a avut-o la telefon cu o reprezentantă a unui furnizor monopolist de servicii din Moldova. Lipsa totala de respect pentru persoană, disprețul față de om l-a făcut pe autor să-și amintească de sentimentul sovietic cand furia neputincioasă parcă îţi explodează în piept. Republica Moldova rămâne în continuare o ţară în care o parte din cetăţeni simte mereu că are nevoie de o condică de reclamaţii, iar o alta nu dă doi bani pe ce simt primii şi scuipă savuros pe orice condică, încheie Alexandru Canțîr.
