N-a fost de ajuns ce s-a întâmplat pe Naţional Arena la meciul România-Franţa de săptămâna trecută, a mai fost nevoie şi de o emisiune la un post de televiziune francez ca să inflameze spiritele conaţionalilor noştri. Numai că indignarea lor era, hai să nu zic complet nejustificată, în orice caz mult exagerată. Să vedem faptele. Un post TV a făcut apel la doi comentatori cu vechi state de serviciu, retraşi din branşă de câţiva ani. Unul dintre ei, Thierry Roland, era celebru pentru gafele şi pentru glumele lui proaste.
Jurnal de corespondent: Oglindă, oginjoară
Ei bine, pe postul Canal Plus, în ziua meciului, în cadrul unei emisiuni umoristice cotidiene, cei doi, înfăţişaţi sub forma unor marionete, au fost puşi să facă diferite comentarii asupra meciului care urma să înceapă. Nici nu-mi vine să mai repet glumele, de atâtea ori le-am auzit reproduse pe ecranele româneşti. Nu se ştie dacă meciul va începe, a spus Roland, pentru că este îndoielnic că, fiind atâţia români în jur, moneda aruncată de arbitru va mai cădea înapoi. Va trebui ca jucătorii Franţei să evite contactele fizice, deoarece românii au păduchi. Şi altele de acelaşi calibru.
Foarte adecvată şi înţeleaptă a fost reacţia ministrului de externe român Teodor Baconsky, bun cunoscător al realităţilor franţuzeşti. Domnia sa a observat că emisiunea de satiră îi viza de fapt pe cei doi comentatori, binecunoscuţi pentru derapajele lor. Oricum, ar fi ridicol, a adăugat ministrul, ca România să înainteze un protest oficial. Nu ne place umorul îndoielnic al celor de la Canal Plus, n-avem decât să-l ignorăm.
Altele sunt motivele care trebuie să ne stârnească îngrijorare. Delincvenţa românească în Franţa a atins parametri alarmanţi. Ministrul francez de interne, Claude Guéant, a făcut deunezi un fel de lecţie practică pe Champs-Elysées. Unul din locurile emblematice ale Parisului a ajuns loc de acţiune privilegiat pentru cerşetori şi infractori minori. Una din zece infracţiuni la Paris sunt comise de români. Iată adevăratele cauze ale imaginii negative a românilor. Lucruri ştiute de ani de zile şi pentru care, deocamdată, pare să nu se găsească soluţii.