Am ajuns s-o trăim și pe asta: ziua în amiaza mare, pe terasa unui restaurant din centrul Chișinăului, lângă teatrul Licurici și vis-vis de Biblioteca Națională, are loc o execuție în stil mafiot: doi indivizi îl abordează pe un al treilea, căruia îi trag două gloanțe în piept și unul în cap, apoi sar într-un Mercedes luxos și demarează în trombă. Zona respectivă este de un interes cultural major și, în plus, supraaglomerată: jurnaliști, funcționari de stat, artiști, muzeografi, copii care se întorc de la lecții venind din cel puțin două direcții – dinspre liceul „Gheorghe Asachi” și dinspre liceul „Mircea Eliade”...
Thriller de Moldova
Dacă atacurile raider asupra unor bănci încă mai aveau ștaiful unor afaceri sofisticate, asasinatul de acum două zile, coroborat cu ploaia de crime comise de diverși psihopați, fac din Moldova un obscur ținut din Vestul sălbatic, fac din Chișinău – un cartier american din epoca lui Al Capone. Și
Foști polițiști, foști sportivi de performanță cu apucături asasine își fac mendrele de ani de zile, iar forțele de ordine îi menajează.
pentru ca să avem cu toții sentimentul că trăim într-un film de Damiano Damiani, dar fără aerul romantic al comisarului justițiar, cuceritor de inimi și fidelități necondiționate, un procuror din capitală afirmă cu nonșalanță că cei doi – victima și presupusul ucigaș de la terasa Galaxy – au comis în trecut și alte crime, adică, a precizat dl procuror, „sunt plini de păcate” – ce minunată încadrare juridică pentru un Cod Penal moldovenesc, pe care nimeni nu dă doi bani, de vreme ce asemenea inși detracați – foști polițiști, foști sportivi de performanță cu apucături asasine – își fac mendrele de ani de zile, iar forțele de ordine îi menajează, deoarece mafioții se vor fi bucurat de o înaltă protecție și complicitate.
Pe acest fundal de coșmar, ieri a venit decizia Curții Constituționale care a decretat ceva ce putea fi cu ușurință prezumat: Constituția nu poate fi amendată printr-o lege organică. Această decizie previzibilă a magistraților dlui Pulbere găsește Alianța în plină degringoladă. Toată vara, în loc să negocieze, să lucreze la scenarii alternative, să sondeze terenul în rândurile opoziției comuniste, politicienii din Coaliție s-au hărțuit ca niște demenți. Lupu și Ghimpu l-au atacat pe Filat. Orgolios, premierul nu a
întârziat să le răspundă. Ultimele schimburi de replici sunt de-a dreptul puerile. Liderii din Alianță s-au apucat să-și măsoare IQ-ul, adică deșteptăciunea. Se pare că ultimul cuvânt în această dispută îl vor avea cetățenii în cadrul unor alegeri anticipate. Pentru că este de neimaginat că șefii partidelor din arcul guvernamental vor găsi puterea să-și învingă antipatiile reciproce și, ascultând de glasul rațiunii, se vor concentra pe căutarea de soluții pentru alegerea șefului statului, angajându-se într-un dialog cu PCRM sau convocând un alt referendum pentru schimbarea Articolului 78 din Constituție.
Persoana care ar putea dezamorsa situația este Marian Lupu, dacă nu s-ar crampona de scaunul de președinte, întrucât în acest moment, nici PLDM pare să nu-l mai dorească președinte. Cu alte cuvinte, există o majoritate transpartinică, transideologică în Parlament care se opune alegerii sale. Însă Marian Lupu insistă să fie președinte și întrebarea este, așa cum scrie presa, dacă nu cumva domnia sa nu mai are libertatea să renunțe, dacă nu e ostaticul unui grup de interese care mizează din greu pe acest post? Or fi doar niște speculații... Ce știm cu certitudine e că avem o criză politică cronicizată, peste care se suprapune sărăcia moștenită de la comuniști și, mai nou, o tot mai accentuată stare de insecuritate, un dezmăț al criminalității.
Despre cum văd partenerii noștri din Occident acest thriller moldovenesc prelungit e mai bine să nu vorbim.
