Prezențe, absențe și literaturi naționale la Tîrgul Internațional de Carte de la Frankfurt

La Frankfurt pe Main, în Germania, ca în fiecare an în a doua decadă a lunii octombrie, s-a deschis Tîrgul Internațional de Carte, cel mai mare și totodată cel mai important pentru industria cărții din Europa. Editorii de carte moldoveni sînt însă absenți, la fel cum absent este și numele Republicii Moldova. Victor Eskenasy a vizitat tîrgul în prima sa zi și vă împărtășește cîteva impresii despre ediția actuală.

Intr-adevăr, absența numelui Moldovei este de natură să surprindă, într-un context în care, cu standuri nu neapărat costisitoare, sînt reprezentate la Frankfurt toate celelalte state membre ale Parteneriatului Estic.

Prime impresii la deschiderea Tîrgului Internațional de Carte de la Frankfurt pe Main

Cum se exprima cineva, pentru un stat de dimensiuni mici și mijloace materiale mai modeste, „autostrada culturală” spre Europa este cea mai ieftină și aducătoare de roade atît prin marcarea unei prezențe și a existenței unei politici culturale sincrone cu restul continentului, cît și pe un plan secundar, cel al publicității pentru turism, de exemplu, capabil să aducă pe termen mai lung investiții semnificative.

Este ceea ce par să fi înțeles foarte bine, mai micile state sud-balcanice, de la Macedonia, pînă la Kosovo, pentru a nu mai vorbi de celelalte republici rezultate din dezintegrarea Iugoslaviei și cu al căror statut oamenii politici de la Chișinău fac adesea comparații.

E greu să judeci producția de carte din Kosovo sau Macedonia, dar standurile lor la Tîrgul de la Frankfurt fac impresie bună, peste medie, și este clar vizibilă preocuparea organizatorilor de a-și face cunoscută țara, prin prezentarea unor volume de istorie și a unor albume ce atrag atenția asupra culturii și naturii din aceste state.

Or, Moldova nu duce lipsă în acest moment de nici unul din aceste produse, să le spunem, cu dublu rol, capabile să etaleze atît o identitate culturală și preocuparea pentru cercetări istorice ale noii școli moldovenești, cît și să facă publicitate patrimoniului ei artistic și natural.



Altfel, aspectul Tîrgului de carte nu diferă esențial de cel din ultimii ani. Se poate spune doar că o relativă prăpastie între opulența, profesionalismul designerilor și bunul gust afișat de standurile statelor mai prospere occidentale, în comparație cu cele din centru și răsăritul Europei, s-a adîncit. Probabil recesiunea își spune cuvîntul, cu mici excepții, majoritatea statelor estice, reciclînd și adesea reducîndu-și standurile de anul trecut.

Georgia, un model de design și prezentare foarte atractivă cu un an în urmă, își expune acum cărțile într-un spațiu înjumătățit și în relativă înghesuială. Rămîn în fruntea plutonului Polonia, cu un remarcabil spațiu dedicat lui Tadeusz Rózewicz, Serbia cu o istorie ilustrată pe panouri a lumii lui Ivo Andrič (în care figurează și un panou cu Bucureștiul interbelic) și Ungaria, un stand admirabil prin varietatea și calitatea cărților în general și a celor de istorie și artă, în limba engleză, în particular. La care s-ar putea adăuga și o uimitoare producție de carte, chiar în limba română, probabil a unor editori ardeleni mutați în Ungaria.

Ca și anul trecut, standul Ucrainei este nereprezentativ, cărți înghesuite într-o boxă redusă, la concurență cu standul Republicii Belarus, pe al cărui mic și practic inaccesibil panou tronează figura nu tocmai populară a președintelui Lukașenka.

Figură bună face Armenia, cu publicații impresionante, între altele, despre genocidul suferit în cursul primului război mondial și statele baltice care și-au unit forțele într-un spațiu aerat și vădit bine gîndit spre binele cărții.

In final o primă impresie despre standul României, identic ca spațiu și prezentare (nu tocmai inspirată pentru a pune cărțile în valoare) cu cel de anul trecut. Cum mulți dintre editorii reprezentați nu par să se fi deplasat la Frankfurt, nu odată cărțile stau, mai mult sau mai puțin înghesuite iar discurile istorice recent lansate la Festivalul George Enescu și interesantele CD-uri-Carte ale Editurii Casa Radio, cam la grămadă, unele peste altele.

Și tot ca în anii trecuți, doar editura Polirom are la vedere, o publicație modestă, în limba engleză, cu proze scurte ale autorilor ei. Contrastul ce ceea ce vezi ca material publicitar la polonezi, unguri, cehi etc. este deprimant. Am făcut greșeala să întreb dacă există o listă, un afiș al prezentărilor de carte și mi s-a răspuns, amabil, că nu, dar că le pot vedea „derulate pe plasmă”. Numai că „plasma”, televizorul cu pricina era, la ora aceea... închis.

Nu înseamnă că autorii români interesanți vor lipsi. Scriitoarea și poeta Doina Uricariu își va
prezenta vineri un volum de poezii, Herzinstitut, în tălmăcirea lui Herbert Muelroth, iar sîmbătă va fi lansată traducerea, tot în limba germană, a volumului cercetătorului în istoria religiilor Andrei Oișteanu, „Imaginea evreului în cultura română”, publicat în condiții excelente, în tălmăcirea Larisei Schippel, la editura Frank & Timme din Berlin. Este singurul care se bucură, altfel, de un panou publicitar comparabil cu cel al editurilor occidentale.