În Moldova clasa conducătoare ne rezervă atâtea surprize și răsturnăr de situaţie, încât nu mai știm dacă mai este cineva capabil la Chișinău să facă politică adevărată: una serioasă, previzibilă, de cursă lungă. Liderii Alianței s-au încurcat în propriile intrigi și jocuri de culise. Se hazardează în combinații cu opoziția comunistă, iar după ce parcurg analizele din presă și-și mai consultă echipele de consilieri constată că au fost trase pe sfoară de PCRM, care nici măcar nu s-a încordat prea tare: a răspuns unor avansuri cu țintă precisă.
Joc politic fără reguli
Comuniștii dau senzația partenerilor din Alianță că le susțin anumite demersuri și chiar o fac, votând alături de PLDM demiterea directorului SIS, apoi tot ei negociază în secret cu Partidul Democrat și obțin un preț foarte bun: fixarea datei alegerii președintelui. Mișcarea l-a lăsat în „offside” pe premierul Filat și a declanșat „bomba cu ceas” a alegerilor anticipate.
Jocurile politicianiste, orgoliile inflamate, rivalitățile oarbe îndepărtează partidele din coaliție de obiectivele pe care și le-au asumat în fața alegătorilor. Votarea lui Artur Reșetnicov în funcția de vicepreședinte al parlamentului reprezintă un exemplu elocvent al acestei trădări. Fost director SIS în perioada cea mai dură a fostei guvernări, Reșetnicov nu este străin de campania de ură orchestrată de comuniști împotriva României, campanie ce a culminat cu expulzarea ambasadorului Filip Teodorescu și a ziariștilor români, cu introducerea vizelor pentru cetățenii români. Chiar surse din cadrul Procuraturii Generale, cum bine ne aducem aminte, au afirmat că în calitatea sa de director SIS, Reșetnicov ar fi distrus probe importante pentru elucidarea evenimentelor din 7 aprilie.
Așadar, în loc să fie anchetat, acest politician controversat este invitat în prezidiul
parlamentului. Voronin și-a pus omul de încredere într-o poziție-cheie (favoriţii săi de altădată, Dodon şi Greceanîi, au fost dați uitării), iar Partidul Democrat și-a „salvat” procurorul general cu tot cu dosarele tăinuite în seiful acestuia. Mai crede cineva în reformarea justiției? Poate doar Mihai Ghimpu. Acesta s-a declarat mulțumit de dialogul purtat în parlament, în timp ce liberal-democrații îl acuză pe procuror de minciuni și insinuări calomnioase.
După episodul cu votul comun al PCRM și PD, Vlad Filat își face griji îndreptățite cu privire la soarta guvernului. Premierului i se reproșează faptul că a întins coarda prea tare, forțându-i pe dnii Lupu și Plahotniuc să apeleze la comuniști, mai ales după ce chiar liderul PLDM a deschis sezonul alianțelor ad-hoc. Ne vor oferi oare rivalii săi sentimentul unui déjà vu, vor demite guvernul Filat, exact cum au făcut-o, printr-un efort comun, patriotic, comuniștii și ppcd-iștii când au răsturnat guvernul Sturza? Miza este enormă: cine are puterea executivă acela organizează alegerile anticipate.
Dar ce se va întâmpla cu țara? Demiterea unui guvern apreciat totuși de Occident, în pofida multelor sale restanțe, va conduce la înghețarea finanțării externe, la anularea oricărei perspective europene pentru Republica Moldova. În același timp, partidele care se vor „întovărăși” cu PCRM vor deveni ostaticii scenariului scris de Voronin. Vlad Filat, se pare, a înțeles deja acest lucru.
Miercuri se întrunește Consiliul Alianței într-o nouă încercare de a aplana divergențele. Grea misiune. Scena politică moldoveană seamănă cu o tablă de șah în care figurile sunt mutate alandala, fără orizont, în disprețul oricăror reguli. Jucătorii nu-și mai aduc aminte la ce „club” sunt legitimați, publicul nu știe cu cine să țină. Iar campionatul care contează se joacă în altă sală.
© RFE/RL Inc. Reproducerea acestui material se poate face doar cu acordul scris al Europei Libere și/sau al autorului.
