Am mai vorbit, cu alt prilej, despre repulsia pe care mi-o inspiră acele grupuri de fanatici ce se pretind „suporteri” şi ale căror manifestări ţin, nu o dată, de domeniul iraţionalului. Aşa s-a întîmplat deunezi, la un meci din campionat, cînd un individ cu ochii sticloşi din pricina alcoolului s-a năpustit pe teren şi a lovit sălbatic un jucător. A urmat o încăierare generală, după care meciul nu a mai putut continua. Scena este simptomatică atît pentru starea în care a ajuns fotbalul românesc cît şi pentru violenţa cotidiană care ne înconjoară. Spectacolul sportiv reprezintă şi plăcere şi defulare ceea ce nu înseamnă că pentru asta trebuie să împarţi pumni şi să înjuri mai rău ca un birjar.
Jurnal de corespondent: Iaşi
În mod paradoxal, izbucnirea animalică a suporterului de care vorbeam la început s-a produs pe un stadion nou-nouţ, o mică bijuterie ce a costat multe milioane de euro. Normal ar fi fost ca acest cadru să fie o invitaţie la un comportament civilizat. Nici vorbă. Iată că avem acum cîteva stadioane ce răspund celor mai exigente standarde europene – la Bucureşti, Cluj, Ploieşti. Numai că pînă şi aici pare valabilă teoria lui Maiorescu despre formele fără fond: avem stadioane dar n-avem fotbal de calitate şi n-avem public pe măsură.
Mai e ceva: cu cît rezultatele echipei naţionale şi ale echipelor de club sunt mai slabe, cu atît se vorbeşte mai mult despre fotbal în mass-media. Omniprezenţa la televiziune a făcut din nişte semianalfabeţi persoane publice: Gigi Becali, patronul clubului Steaua, este europarlamentar, Mitică Dragomir, preşedintele Ligii profesioniste de fotbal, a fost deputat. Se întrec unul pe altul în mitocănie, sunt plini de ei înşişi, au bani, putere şi notorietate. Ceva-ceva se întîmplă totuşi în ultima vreme: atît Mitică Dragomir cît şi Mircea Sandu, preşedintele Federaţiei Române de Fotbal, sunt cercetaţi de către Direcţia Naţională Anticorupţie în legătură cu motivele excluderii din campionat a clubului Universitatea Craiova. Nu se poate şti la ce rezultate va ajunge ancheta. Şi alte investigaţii, legate spre exemplu de transferurile dubioase ale unor jucători, s-au încheiat în coadă de peşte. Dar cine ştie? Poate că se va întîmpla totuşi ceva. Şi spiritul autenticei competiţii sportive va cîştiga teren în faţa mîrlăniei şi corupţiei mafiote.