Caucazul de Nord și naționalismul post-sovietic

Opera lui Mihail Glinka, Ruslan și Ludmila a avut premiera la Sankt Petersburg în 1840, în vremea în care Mihail Lermontov, poetul romantic, scria despre Caucazul de Nord. Peisaje exotice, frumoase şi oameni violenţi…

Un secol mai tîrziu, propaganda sovietică cinematografică îi înfăţişa pe nord caucazieni ca înapoiaţi dar amuzanţi, ţintă predilectă a umorului. Acum nimeni nu mai gaseşte ceva amuzant în emisiunile de televiziune ruseşti cînd se vorbeşte despre aceasta regiune.

Lumea din jur: Caucazul de nord și naționalismul rusesc

Televiziunea de stat anunţ a anul trecut atacul asupra metroului din Moscova, soldată cu 40 de morţi. Liderul militant cecen Doku Umarov şi-a asumat răspunderea pentru atac. Majoritatea ruşilor privesc acum regiunea cu neîncredere, teamă , suspiciune şi ura, scrie corespondentul Europei Libere, Gregory Feifer care a fost recent în regiune.

Protestatari moscoviţi defilează sub sloganul „Nu mai hrăniţi Caucazul” cerînd guvernului să nu mai finanţeze proiecte în regiunea aceasta a Federaţiei Ruse, văzută ca un spaţiu al corupţiei şi fărădelegii. Printre cei nemulţumiţi este şi Serghei, moscovit pentru care nord caucazienii sunt răspunzători pentru creşterea criminalităţii în Rusia: „Se asociază în grupări şi îi atacă pe oameni, mai ales pe femei, cînd se lasă întunericul. O fac fără nici un motiv…”

In ciuda acestor sentimente negative larg răspîndite, Moscova nu intenţionează să renunţe la Caucazul de Nord. Premierul Vladimir Putin a venit la putere pentru prima data în anul 2000 lansînd o campanie militară împotriva Ceceniei, promotînd să-i omoare pe terorişti oriunde s-ar ascunde: „Dacă îi vom găsi la privată, îi vom extermina în aceste locuri…”

Tipul acesta de limbaj se pare că l-a făcut pe Putin să devină cel mai popular politician rus şi apoi el a exploatat pericolul terorist pentru a-şi consolida puterea, a aboli alegerea guvernatorilor numindu-i chiar el, distrugînd societatea civilă şi închzînd gura presei.

Cecenia a fost preluată de Ramzan Kadîrov, numit de Moscova si căruia i s-a dat mînă liberă pentru a stavili insurgenţa şi violenţele. Tensiunile au crescut însă în Dagestan şi Inguşeţia unde atacuri ale militanţilor au loc aproape zilnic.

Sus, în munţii Dagestanului, la sfîrşitul unui drum de ţară ajungi în satul Balahani, un sat cu livezi de meri şi un mic rîu de munte. E locul de baştină al lui Miriam Şaripova, una din femeile care răspunzătoare pentru atacul din metroul de la Moscova de anul trecut. În interiorul casei modeste în care a trăit Şaripova cu părinţii ei, tatăl ei stă pe jos povestind despre fiica sa. Bărbatul, Rasul Magomedov este profesor la scoala din sat. Vorbeşte greu şi cu emoţie. Poartă barbă şi este un musulman devotat. Nu vrea să speculeze pe tema motivelor fetei sale de a deveni atacatoare sinucigaşă. Dar spune că Kremlinul foloseşte ameninţarea teroristă pentru a-şi consolida puterea.

Rusia dă vina pe Caucaz pentru toate relele, pentru a-şi justifica acţiunile şi eşecurile în faţa oamenilor de rînd…
Profesorul Magomedov îi spune corespondentului nostru că atacurile forţelor de securitate în căutarea militanţilor fac mai mult rău: omoară oameni nevinovaţi şi îi transformă pe musulmani în „victime”.

Fiica, îşi aminteşte profesorul bărbos ar fi vrut să îşi facă doctoratul, dar înţelege dorinţa ei de a se răzbuna pentru cei care îi atacă pe civili căutînd militanţi. Magomedov spune că se aşteaptă ca atacurile sinucigaşe să se înteţească.

La cîteva ore distanţă de Balahani, corespondentul nostru a ajuns cu maşina in Inguşeţia. Preşedintele de aici Yanus-Bek Yevkurov declară că încearcă să reducă numărul percheziţiilor făcute de forţele de securitate şi să mişcoreze numărul celor arestaţi în astfel de raiduri. Dar, spune el, relaţiile dintre populaţiile din Caucazul de Nord si restul Rusiei sunt complicate, pentru că nord caucazienii sunt văzuţi cu criminalitatea şi infracţiunile.

„Tinerii noştri îmi spun că au ajuns în acel punct în care evită să aibă contacte cu alte grupuri pe stradă, pentru că, daca va fi vreo încăierare, ei vor fi făcuţi ţapii ispăşitori.”

Problemele sunt complicate şi au rădăcini adînci. Alexandr Verhovski de la Centrul Sova de de Informaţie şi Analiză de la Moscova spune că naţionalismul ruşilor este în creştere şi că aceasta tendinţă este îngrijorătoare: „Naţionaliştii cer să existe mereu un duşman comun în afară. Si istoria post sovietică a Caucazului a creat tocmai premisele pentru găsirea acestui inamic comun în Caucazul de Nord.”

Este ceea ce, de altfel arată şi un recent sondaj de opinie care arată că ruşii cred că autorităţile trebuie să ia măsuri mai dure împotriva caucazienilor, să reintroducă pedeapsa cu moarte şi să pedepsească şi rudele militanţilor.
De partea lor, nord-caucazienii se tem că această atitudine va avea efecte negative pentru stabilitatea întregii regiuni.