La Paris a început astăzi un nou proces de terorism împotriva militantului venezuelian de stânga supranumit Carlos Șacalul. Condamnat deja pe viață pentru asasinat, militantul cu numele real Ilich Ramirez Sanchez este judecat acum pentru implicarea în patru atacuri cu bombă în Franța anilor 1980, soldate cu 11 morți și peste 100 de răniți. Alexandru Eftode rezumă relatarea serviciului central de știri al Europei Libere.
În vârstă de 62 de ani, militantul marxist-leninist a fost fața terorismului internațional în anii 1970 și 1980 datorită mai multor atacuri de rezonanță. Carlos Șacalul a fost capturat de agenții francezi în Sudan în 1994, iar trei ani mai târziu a fost condamnat pe viață pentru uciderea a doi polițiști francezi și unui informator al poliției în 1975.
În noul proces, Carlos este judecat pentru patru atacuri cu bombă în trenuri franceze și la redacția de la Paris a unui ziar de limbă arabă, în anii 1982 și 1983. Trei complici – doi germani și un palestinian – sunt judecați în absență. Dacă este găsit vinovat, Carlos poate primi o nouă pedeapsă la închisoarea pe viață.
Procurorii îl acuză că a înfăptuit atacurile pentru a intimida autoritățile franceze și a obține eliberarea a doi membri ai bandei sale, inclusiv a viitoarei sale soții Magdalena Kopp.
Inculpatul dezminte că ar fi luat parte la atacuri. Între 18 și 27 octombrie s-a aflat în greva foamei în semn de protest față de înăsprirea condițiilor de detenție după ce acordase un interviu postului francez de radio Europe 1. În interviu, Carlos a spus că are un regret – acela că și-a sacrificat viața de familie.
„Nu mi-am putut crește copii – numai pe cel mai mic până la 5-6 ani. O regret, dar acesta este prețul. Am fost un soț care a lipsit în cea mai mare parte a timpului.”
Avocații lui Carlos spun că le-a fost îngrădit accesul la datele din dosar pentru a se pregăti de proces. Între ei se numără Isabelle Coutant-Peyre cu care s-a căsătorit în închisoare cu 10 ani în urmă. Tot în închisoare s-a convertit la Islam și a predicat „islamul revoluționar” – titlul unei cărți pe care a scris-o și pe care i-a dedicat-o fostului lider al rețelei teroriste Al-Qaeda, Osama Bin Laden.
Născut în Venezuela, Carlos a studiat la Moscova înainte de a intra în Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei.
A devenit notoriu în 1975, când gruparea sa a luat ostateci la Viena 11 miniștri din OPEC, Organizația țărilor exportatoare de petrol. Atacatorii au zburat cu tot cu ostateci cu un avion oferit de autoritățile austriece și au primit ulterior azil în Algeria.
Carlos este și principalul suspect al atacului din 1976, când militanții palestinieni au deturnat un avion francez către Uganda, atac curmat de un comando israelian.
De asemenea, Carlos este implicat în bombardarea sediului Europei Libere/Libertatea de la München în 1981, când au fost răniți 5 oameni. Din arhivele securității comuniste din România deschise după 1989 rezultă că atacul la sediul Europei Libere a fost comandat de fostul dictator Nicolae Ceaușescu.
Pe atunci, Carlos locuia la Budapesta, în Ungaria. După atacurile din Franța, s-a mutat în Siria unde a fost lăsat să locuiască până la Războiul din Golf din 1991. A căutat apoi refugiu în Sudan unde a fost capturat până la urmă, în 1994, de agenți francezi cu ajutorul guvernului sudanez.
Înainte de începerea procesului de astăzi, Carlos s-a lăudat într-un interviu acordat ziarului El Nacional din Venezuela natală că sub îndrumarea sa au fost săvârșite peste 100 de atacuri, în care și-au pierdut viața până la 2 mii de oameni.
