Pentru mulţi, casele de cultură de la sate sunt mai degrabă nişte vestigii de antichitate sovietică. Vreo 600 şi ceva dintre cele peste 1200 de asemenea case chiar sunt din epoca lui Hruşciov sau înainte de el. Ce posibilităţi de renovare şi modernizare a acestor case de cultură ar exista, dar mai ales ce rost? Şi ce rol ar putea avea în nişte sate, ele înseşi în stagnare, dacă nu chiar într-o degradare vizibilă? Este o temă pe care o vom discuta în această dimineaţă cu dl Veaceslav Reabcinschi, directorul Centrului de Politici Culturale din Republica Moldova.
Interviul matinal al Europei Libere cu Veaceslav Reabcinschi
Europa Liberă: Dle Reabcinschi, sunteţi în debutul unui proiect în cadrul căruia şase case de cultură ar urma să fie modernizate şi transformate în nişte aşa numite centre de servicii culturale. Ce presupune, de fapt, acest proiect realizat de centrul Dvs., împreună cu Fundaţia Soros Moldova cu finanţarea Fundaţiei Culturale Europene de la Amsterdam?
Proiectul a fost lansat acum, are termenul de doi ani şi în acest timp sperăm să reuşim să lansăm 6 centre de servicii culturale comunitare. Pe parcursul acestor doi vor fi selectate în primul rând acele case de cultură care întrunesc scopurile proiectului, mai apoi vor avea loc un ciclu de training-uri cu participanţii la proiect, după care aceşti participanţi vor avea o vizită în una din ţările europene pentru a se familiariza cu activitatea centrelor de servicii culturale în Europa şi proiectul se va finaliza cu alocarea unor granturi pentru aceste echipe de lucru pentru a face reforma despre care vorbim.”
Europa Liberă: Care sunt condiţiile de participare la proiect?
Veaceslav Reabcinschi: „La proiect pot participa toate casele de cultură din Republica Moldova. Ca condiţie sunt fixate că acesta trebuie să fie un parteneriat, nu doar casa de cultură. Noi foarte mult mizăm pe faptul că problema activităţii caselor de cultură trebuie să devină o problemă nu doar a celor ce lucrează în casele de cultură, ci şi a comunităţii şi a administraţiei publice locale. De aceea formularul este completat de către o triadă, ca să zic aşa, de către casa de cultură, de către o organizaţie neguvernamentală din localitate şi de către administraţia publică locală sau raională.”
Europa Liberă: Ultima dată când am fost într-o casă de cultură de la ţară nu mai aveam deja pantalonii cloşaţi foarte tare şi pletele până la umeri, dar tot a fost destul de târziu. Ulterior, aceste case de cultură au intrat în pustiire şi la propriu şi la figurat. Ce raţiuni sunt acum pentru reconstrucţia caselor de cultură care au fost apreciate apropo de unii istorici drept un eşec?
Veaceslav Reabcinschi: „La baza existenţei caselor de cultură în economia de piaţă stă raţionamentul economic. Dar raţionamentul economic poate fi măsurat atât cantitativ, cât şi calitativ…”
Europa Liberă: Dvs. vorbeaţi de un sistem vechi, sovietic, de menţinere, întreţinere a acestor case de cultură. Acum cum stau lucrurile?
Veaceslav Reabcinschi: „Acest sistem s-a păstrat şi continuă. Iar acest sistem nu este adaptat la noile condiţii economice, de aceea şi avem nevoie de reformarea activităţii caselor de cultură. Astăzi din 1228 de case de cultură, peste 600 necesită reparaţii capitală, ceea ce ar însemna că am avea nevoie de vreo 700 de milioane de lei pentru a le repara. Bugetul alocă pentru activităţile culturale în teritoriu 87 de lei pe cap de locuitor, dintre care cca 20 sunt pentru reparaţia caselor de cultură. Vă daţi seama că aceasta este o sumă de 3-4 milioane pe an. Deci, ca să reparăm toate casele de cultură avem nevoie de vreo 40 de ani.”
Europa Liberă: Acest sistem per capita sigur că este oarecum ridicol pentru timpurile noastre. Dar de ce dvs. nu sunteţi adeptul sistemului anglo-saxon, sau liberal, cum i se spune în SUA, sau în Marea Britanie, unde cultura nu este sprijinită de stat, fiind privita ca o afacere? Întrebarea este de ce ar trebui să băgăm bani în nişte case de cultură unde de fapt nu prea sunt manifestări culturale sau fenomene, acte culturale?
Veaceslav Reabcinschi: „Eu sunt complet de acord cu dvs. că nu are rost de băgat banii acolo unde nu sunt activităţi culturale. Deci, această finanţare pe cap de locuitor deja este depăşită. Noi trebuie să susţinem acolo unde sunt activităţi culturale. De ce însă nu sunt adeptul sistemului anglo-saxon sau liberal? Pentru că noi, cu mentalitatea noastră, cu abilităţile noastre profesionale în management, marketing cultural, antreprenoriat cultural, nu suntem pregătiţi pentru a trece la acest sistem.
Noi nu avem un manageri culturali, un sistem de pregătire a acestor manageri culturali, nu avem o piaţă de desfacere şi în cazul acesta dacă vom avea o trecere radicală de la sistemul acela planificat, centralizat, socialist la sistemul acesta liberal, noi practic distrugem tot sistemul cultural din Republica Moldova.”
Europa Liberă: Şi atunci care este soluţia, din punctul Dvs. de vedere?
Veaceslav Reabcinschi: Soluţia pe care eu o văd constă în faptul că noi trebuie să susţinem activitatea culturală acolo unde ea este. Şi cei care încearcă ceva să realizeze în domeniul culturii trebuie susţinuţi. Acel sistem care există astăzi îi aşează pe toţi la acelaşi nivel. Este activitate, nu este, el primeşte bani, iar aceşti bani foarte des, deci, dacă nu este activitate, dacă casa de cultură este închisă, deci consiliul local primeşte decizia – păi am primit aceşti bani, dar îi redirecţionez într-acolo unde avem necesităţi.
Europa Liberă: Acum un an sau poate doi, nu-mi mai amintesc exact, am fost la un nemaipomenit, un minunat concert de muzică simfonică cu participarea unei orchestre din Finlanda în unul din satele din Călăraşi.
Veaceslav Reabcinschi: „Îmi pare că a fost în aer liber…”
Europa Liberă: Absolut corect şi era nemaipomenit…
Veaceslav Reabcinschi: „A fost în Călăraşi, la Tatiana Popa, la Casa Părintească.”
Europa Liberă: Absolut corect. Şi mi s-a părut minunat, dar după aceea m-am gândit că nu prea pot să-mi imaginez ca lucrurile acestea să se întâmple mă rog în fiecare al doilea sat. Pentru că la ţară activitatea culturală e concentrată mai mult pe ceea ce se consideră a fi păstrarea tradiţiilor. Deseori, şi am auzit numeroase aprecieri în acest sens, se produce un fel de re-folclorizare artificială. Cum s-ar putea diversifica acest act artistic la ţară, ca să nu se reducă tot la şezători şi pestelci sau catrinţe şi împletitul, mă rog…
Veaceslav Reabcinschi: „Dvs. v-aţi amintit de un exemplu foarte bun. Pentru că iată activitatea doamnei Popa de la Călăraşi, este o doamnă care a organizat activitatea culturală în această localitate şi în jurul ei se adună lume şi la activităţile acestea vin spectatori, nu doar din satele vecine, dar şi de la Chişinău, din alte ţări. Problema cea mare este că dacă luăm aşa de la nord la sud de fapt toată activitatea culturală este bazată pe aceleaşi festivaluri, pe aceleaşi concerte.
În întâlnirile pe care le-am avut în toate raioanele din Republica Moldova, am încercat să promovez ideea că dacă doriţi să aveţi spectatori, pentru că de fiecare dată lucrătorii din cultură se plângeau că, dar bine, noi organizăm concerte, spectacole, dar nu vine lumea. Păi lumea nu vine pentru că sunt aceleaşi concerte, aceleaşi spectacole şi oamenii doresc ceva nou.
Ar fi bine ca pornind de la nord spre sud, fiecare raion, fiecare localitate să-şi aibă activităţile sale unicate, ceea ce îi deosebeşte pe ei de alţii, ceea prin ce ar putea atrage turiştii să viziteze aceste localităţi. Iată chiar ultimul exemplu care foarte mult mi-a plăcut este Festivalul mărului de la Soroca care a avut loc zilele acestea. Este o primă lansare dar eu sper că acest festival va fi susţinut şi mai departe. Pentru că nu este doar o activitate culturală, dar este şi o promovare a raionului ca un producător de mere.”
Europa Liberă: Înţelegem logica pe care om aplicaţi aici. Am citit la un moment dat, dle Reabcinschi, despre faptul că mai multe raioane au elaborat strategii culturale pentru mai mulţi ani. Cât de realiste, viabile sau eficiente sunt aceste strategii, de vreme ce înţelegem că în acest sens la Chişinău, la centru se cam bate pasul pe loc cu strategiile sau cu politicile culturale?
Veaceslav Reabcinschi: „Când am început lucrul cu elaborarea strategiilor, evident că am pornit de la centru. Dar era foarte complicat pentru că era 2006 şi a fost dificil să ajungem la înţelegerea autorităţilor centrale că cultura are nevoie de un plan bine gândit de activitate, are nevoie de priorităţi, de a se stabili care este rolul pe care vrem să-l vedem a culturii în societate. Şi am mers în raioane şi pe parcursul a 3 ani de zile am asista secţiile raionale de cultură în elaborarea acestor strategii culturale.
La momentul de bază au fost elaborate în 24 de raioane, în patru ele au fost aprobate de către consiliile raionale. Este o primă încercare atunci când dezvoltarea culturii se realizează în baza unui plan de acţiuni. Se înţelege că sunt foarte multe probleme care provin din faptul că acţiunile care au fost stabilite în aceste strategii nu sunt susţinute financiar. Pentru că este bugetul raional, bugetul local, restul – deci lucrătorii din cultură trebuie să caute singuri finanţarea pentru activităţile care au fost stabilite în aceste strategii.”
Europa Liberă: Sperăm că în sfârşit vor fi puse la punct toate strategiile culturale, inclusiv mecanismele de finanţare.
Veaceslav Reabcinschi: „Aţi menţionat un lucru foarte important. Noi am avut un studiu, Centrul de Politici Culturale, ca să vedem unde este cheia de unde am putea să tragem în primul rând ca să începem schimbările acestea şi ca prioritate pe primul loc noi am ajuns la concluzia că este schimbarea mecanismului de finanţare a instituţiilor culturale.”
