Comisia de Integritate a PSD a votat excluderea lui Mircea Geoană. A fost dorința liderului Victor Ponta, iar șeful comisiei, Dan Șova, prieten, partener de afaceri și de zburdălnicii financiare, i-a făcut pe plac. Normal, pentru el Victor Ponta „este un general de mână forte”, „are un ochi permanent asupra tuturor, ca să facem ce trebuie pentru partid”, „cel mai democratic partid în exprimare”. Atât de democratic că nu s-a pus problema ca Mircea Geoană să-și exprime și el punctul de vedere. Negura perioadei bolșevice se întoarce în PSD, a exclamat meditativ viitorul exclus.
Decizia inițială a Biroului Permanent Naţional de a-l inlocui pe Mircea Geoană din postul de președinte al Senatului, a fost aprobată și de Ion Iliescu și Adrian Năstase, care aveau să-i plătească polițe mai vechi prostănacului. Au revenit când și-au dat seama că PSD ar putea pierde singurul post important pe care îl mai deținea în ierarhia de stat.
N-are importanță a spus Ponta cel rigid, Năstase şi Iliescu au exprimat opinii personale, decizia partidului fiind alta. Victoraș are mistica partidului infailibil, care nu greșește niciodată, și ale carei decizii la pune în practică implacabil și cu orice preț.
„Micul Titulescu”, adorat și promovat de Adrian Năstase și ajutat de Ion Iliescu, pentru a-i da o lecție prostăncului de Geoană, face saltul de la cârlanul imatur, la „micul Stalin”. Arivist cu vocație, a învățat de la maeștrii lui, Iliescu & Năstase, să-și disimuleze setea de putere în spatele principiilor. Pasămite, Mircea Geoană a atentat la unitatea partidului dar, din fericire, jocul sau a fost descoperit la timp, chiar de către cel care intruchipează unitatea partidului. Sigur, Geoană ar fi fost vinovat și dacă ar fi purtat șapcă, vigilența lui Victor tot nu l-ar fi iertat.
Și apropo de șapcă, lui Victor Ponta, copil răzgâiat de uristoare, îi plac teribilismele deghizate. În recuzita lui de puber bătrân și află și șepcuța lui Mao, cel cu stea în frunte. Este probabil motivul pentru care o ursitoare de la Cluj vede în Victor Ponta pe singurul om capabil să reformeze stânga, cu condiția să-i dărâme idolii, pe Iliescu, în principal, urmat mai târziu de Adrian Năstase. Pentru că el, Ponta, „știe că în Marșul cel lung au pornit 90.000, au ajuns 7.000, dar au invins”.
Deci, marele marș chinezesc ar fi modelul stângii dâmbovițene! Numai că nu orice purtător de șapca cu stea în frunte poate fi și Mao. Apoi Mao este doar o relicvă pioasă, cu milioane de victime lăsate în urmă, dar care nu are nimic de a face cu pragamtismul care prezidează dezvoltarea de astăzi a Chinei. Și nu deloc clar dacă Victor Ponta și înțelege ce se întâmplă acolo.
Discursul lui, conservator, populist, când e vorba de economie, este mai apropiat de cel al satrapului de la Phenian, decât de cel al pragmaticilor de la Beijing. Și-apoi îi vede cineva pe copilotul Ponta, sosia lui Năstase, și pe comparșii lui, Șova, Bădiciou, Negoiță, Corlățean acceptând austeritatea exemplară a unui marș, fie și mai scurt decât marele marș chinezesc?
