Psihodramă în Partidul Social-Democrat, care se pregăteşte să-l excludă pe cel care i-a fost preşedinte vreme de cinci ani, dl Mircea Geoană. Motivele ostracizării lui Geoană sunt, în fapt, destul de obscure. I s-a reproşat, într-o primă fază, faptul de a fi întreprins o vizită în Statele Unite, unde ar fi făcut declaraţii din care reieşea că se consideră lider al opoziţiei. Călătoria americană nu fusese cu voie de la partid, la care Geoană a replicat că se duce des acolo, unde are relaţii de pe vremea cînd era ambasador la Washington şi apoi ministru de externe. Drept pedeapsă, Victor Ponta, actualul lider PSD, a anunţat că partidul îi retrage dlui Geoană sprijinul şi că acesta trebuie să plece din funcţia de preşedinte al Senatului. Aşa cum era de aşteptat, Geoană nu s-a împăcat cu statutul de victimă şi a refuzat să părăsească fotoliul de la Senat. De aici încolo lucrurile evoluează vertiginos: Victor Ponta decide excluderea lui Geoană din partid, excludere în stilul demascărilor de odinioară, din partidele comuniste, cînd eticheta de „deviaţionism” pecetluia un destin. Aşa am aflat că Geoană nu era pesedist autentic, făcînd o politică prin care îşi urmărea ambiţiile personale şi nu realizarea obiectivelor partidelor. Reunirea comitetului executiv de săptămîna viitoare va consfinţi, probabil, excluderea lui Geoană. Cu ce implicaţii, cu ce pierderi colaterale – rămîne de văzut.
Oricum, e limpede că avem a face cu un episod simptomatic al luptei pentru putere în PSD. Schimbările de conducere în acest partid s-au produs prin înlocuirea brutală a adversarului. Geoană l-a înlocuit pe Ion Iliescu, pozînd în exponent al generaţiei tinere şi al unui nou suflu. Aceeaşi retorică a fost folosită de Victor Ponta atunci cînd l-a detronat pe Geoană. La un moment dat, lui Adrian Năstase i s-a luat, de către propriul partid, preşedenţia Camerei Deputaţilor. Acelaşi lucru păţeşte, acum, Geoană. S-ar putea ca, de data aceasta, miza să fie alta. PSD-ul s-a temut că Geoană va dori să candideze, din nou, la alegerile prezidenţiale. Perspectiva aceasta l-a determinat pe Victor Ponta să fie necruţător. În politică, aşa cum spunea cineva, trebuie să ştii să calci pe cadavre.
