Un nou sondaj, Barometrul Opiniei Publice, arată temperaturi dramatic reduse de încredere a populaţiei faţă de ceea ce deja este calificat drept mahala politică. Măsurările sociologice arată că guvernarea şi cam tot ce se asociază cu ea generează lehamite, euroscepticism şi dor de autoritarism… Cum pot fi traduse rezultatele celui mai proaspăt sondaj? Opiniile de expert ale dlui Arcadie Barbăroşie, directorul Institutului de Politici Publice:
Interviul matinal al Europei Libere cu Arcadie Barbăroşie
Europa Liberă: Aşadar, un nou barometru al Opiniei Publice, un sondaj organizat în octombrie-noiembrie 2011 de IPP , cu sprijinul financiar al Fundaţiei Soros şi realizat de Centrul de Investigaţii Sociologice şi Marketing „CBS-AXA”. Haideţi mai întâi să lămurim un lucru care ţine de rostul sondajelor de opinie. Aproximative sau nu, aceste sondaje arată nişte tendinţe care trebuie citite de către cei care au ochi de citit, nu-i aşa?
Europa Liberă: Haideţi să vorbim acum de riduri mai ales, care sunt tot mai adânci şi mai adânci. Ce tendinţe surprinzătoare a relevat acest sondaj?
Arcadie Barbăroşie: „Probabil, cred că ceea ce a şocat mai multă lume. Personal am fost surprins destul de mult. Avem o întrebare tradiţională în sondajele noastre pe care le realizăm din august 2000: întrebarea este credeţi că lucrurile merg într-o direcţie bună sau una greşită? Iată că astăzi, în acest sondaj, la această întrebare, au ales opţiunea „direcţia este greşită” 83,5% din respondenţi. Este un record absolut pentru toate sondajele noastre. A mai fost o mărime care trecea peste 80% în august 2000. 82% au ales această opţiune atunci.
Mă întreb – să fie acum situaţia mai proastă decât în 2000? Să ne amintim acea perioadă, în plină criză financiară şi economică generată de criza rusească din ’98, atunci când arieratele la plata salariilor şi pensiilor atingeau 1,5-2 ani, când se glumea că sunt sate care nu ştiu cum arată leul, pentru că acele salarii şi pensii se plăteau adesea în produse alimentare şi industriale, şi nu în bani.
Acesta ar trebui să fie un semnal foarte şi foarte important pentru politicieni, pentru guvernare – sunt o mulţime de nemulţumiţi în ţară şi aceasta denotă faptul că societatea se află într-o criză profundă.”
Europa Liberă: Ţara, sau turma ca să folosim limbaj mai religios, nu este dusă unde trebuie. Cum s-ar explica în primul rând această nemulţumire, sau dacă vreţi chiar şi revolta cetăţenilor faţă de starea de lucruri, faţă de felul în care se mişcă ţara, sau nu se mişcă, sau se întoarce înapoi?
Arcadie Barbăroşie: „Probabil sunt mai mulţi factori. Cred că unul dintre cei mai importanţi este această lipsă de coordonare, ceartă permanentă în AIE 2. Eu înţeleg că ţara noastră este încă o ţară patriarhală, sunt întrebări care demonstrează acest lucru. Când avem peste 50, 54-56% din populaţie care trăieşte în spaţiul rural, cetăţeanului în mare parte nu-i place ca la guvernare să fie zâzanie, ca să zicem aşa. Lui îi place ca guvernarea să fie coerentă, fără ceartă, coordonată, să ducă ţară încotro ar fi bine. Cred că acest factor este unul determinat.
Doi, şi avem într-adevăr şi demonstraţii în acest sens în sondaj, faptul că nu a fost ales preşedintele ţării până acum, iată ţara trăieşte de doi ani fără preşedinte, am întrebat cetăţenii „în ce măsură vă afectează personal faptul că nu a fost ales preşedintele până acum?”, 87% din cetăţeni zice că viaţa unui cetăţean de rând zice că viaţa unui cetăţean simplu este afectată grav sau este afectată de acest fapt. Deşi guvernul funcţionează, deşi iată ni se promit creşteri economice de 6% anul acesta, 4% anul acesta, adică destul de bine dacă e să comparăm cu ţările din jur, ţările din UE, totuşi cetăţeanul percepe acest lucru, faptul că nu este ales preşedintele până acum, ca un factor foarte important care afectează situaţia lui personală.”
Europa Liberă: Ar fi vorba despre un fel de percepţie mai emoţională a funcţiei de şef de stat?
Arcadie Barbăroşie: „Revin la aceeaşi idee a mea - societate patriarhală care vrea să aibă în fruntea ţării pe cineva, o persoană, nu un grup mare de persoane care se ceartă între ele, dar o singură persoană care să fie responsabilă de lucrurile din ţară. Să ducă ţara cu a mână mai mult sau mai puţin puternică încolo încotro crede cetăţeanul că este bine. Deşi în acest sens cetăţeanul este cam confuz încotro este bine, dacă e să ne referim la aceleaşi date.”
Europa Liberă: Astfel s-ar explica probabil şi opţiune masivă pentru un singur partid, în defavoarea guvernării colective de alianţă, nu?
Arcadie Barbăroşie: „Da, exact acelaşi factor determină şi această percepţie. Cetăţeanul ar prefera masiv, prin 60%, ca ţara să fie guvernată de un singur partid. Şi alţi 14% cred că ar fi bine ca să existe două partide care să se schimbe la guvernare. Adică, în fond, la acelaşi model revenim - un singur partid, în fiecare perioadă de timp, care să fie responsabil pentru lucrurile din ţară, să fie responsabilitatea personalizată, da nu împărţită între mai multe partide şi nu ştii care partid e responsabil şi de ce.”
Europa Liberă: Dle Barbăroşie. Totuşi, în ciuda acestor nemulţumiri, la limită ratingul partidelor nu pare să fi suferit mari schimbări. Sau credeţi că mai târziu se va reflecta această nemulţumire şi în ceea ce ţine de ratingul partidelor, a liderilor politici?
Arcadie Barbăroşie: „Aş vrea să vă contrazic niţel. Dacă vă uitaţi la încrederea în instituţii, partidele politice în mod constant stau pe ultimul loc, al instituţiilor în care cetăţeanul are cea mai mică încredere. Dacă ne referim însă la opţiunile de vot, am putea zice că, da, deocamdată, cetăţeanul îşi păstrează mai mult sau mai puţin opţiunile electorale. Deşi dacă ne uităm atent, vedem că PCRM a crescut în comparaţie cu sondajul din mai, cu aproximativ 6%, iar PD a căzut în comparaţie cu acelaşi sondaj din mai, şi PLDM a căzut de asemenea, PL a căzut foarte puţin, cu circa un procent.
În consecinţă, este de asemenea foarte mare numărul celor indecişi, care nu ştiu cu cine ar vota. Asta înseamnă că de fapt cetăţenii şi-au schimbat niţel opţiunile spre fostul partid de guvernare, partidul comuniştilor, şi o bună parte nu prea ştiu din cine să aleagă. Ei nu văd nici în celelalte partide existente pe eşichierul politic al republicii Moldova, nu-şi prea văd exponentul doleanţelor lor.”
Europa Liberă: Pe de altă parte, iată, o reducere drastică a opţiunii proeuropene, deci creştere dramatică a euroscepticismului, care în variantă republica-moldovenească înseamnă opţiune automată pentru euro-asiatism (de la 60-75% în epoca romantică la 47% procente acum. Cum s-ar explica această cădere dramatică?
Arcadie Barbăroşie: „Cred că sunt câţiva factori care explică acest euroscepticism. Şi cred că primul şi cel mai important este schimbarea de guvernare. Dacă e să ne uităm pe sondajele de la începutul anilor 2000, vom vedea de fapt că procentul europenilor, că să le zicem aşa, adică a cetăţenilor care ar opta pentru integrarea europeană, era de 42-45%. Atunci când Partidul Comuniştilor a declarat în mod oficial direcţia proeuropeană strategică a ţării, în 2002-2003, acest procent a început să crească şi a ajuns la maxim în noiembrie 2007 la 76 la% susţinere a direcţiei europene. Era exact după semnarea planului de acţiuni UE-RM, implementarea acelui plan, promisiuni de diferite acorduri, inclusiv acordul de călătorie fără vize se discuta atunci foarte intens. După 2007 procentul proeuropenilor începe a scădea niţel, atunci în 2007-2008 începe şi criza economică şi iată că acum acest procent a căzut dramatic până la 47.
Al doilea factor important ar fi de fapt criza financiar-economică din UE pe care cetăţeanul o percepe, dar şi crizele de guvernare care există în UE generate de aceste crize economice. Ceea ce se întâmplă în Italia, Grecia, Spania, Portugalia nu poate să nu influenţeze opţiunea cetăţeanului. Haideţi să ne amintim că o bună parte a cetăţenilor noştri sunt emigraţi legal sau ilegal inclusiv în UE, deci fluxul informaţional vine de acolo, inclusiv şi prin acele zvonuri, discuţii cu rudele etc., ceea ce influenţează desigur opţiunea cetăţeanului.
Un alt factor ar fi şi acea criză economică care s-a răsfrânt şi a asupra Republicii Moldova. Precum şi schimbarea opţiunii PCRM, care după ce a intrat în opoziţie, iată că a declarat în câteva rânduri că pentru Moldova ar fi să meargă în uniunea vamală Rusia-Kazahstan-Belarus. Şi dacă o să vă uitaţi, am formulat şi această întrebare; iată că 46% din cetăţeni ar opta pentru această uniune vamală vizavi de 34% din cetăţeni care ar opta pentru integrarea în UE.
Trebuie să precizăm pentru radioascultători că în aceeaşi întrebare am formulat aceste două opţiuni ca să punem cetăţeanul să aleagă între ele, nu să se ascundă în spatele opţiunile gen - poate şi acolo şi acolo. Aceştia ar fi cred că factorii cei mai importanţi care au schimbat opţiunile cetăţeanului.
Şi, patru: sigur că iarăşi m-aş referi la calitatea guvernării. Dacă europenii se comportă aşa - se gândeşte cetăţeanul - şi dacă această Alianţă pentru Integrare Europeană se comportă în asemenea mod, eu cred că nu este bine să urmez această alianţă, inclusiv cursul proeuropean, pentru că alianţa se numeşte „pentru integrarea europeană” şi dacă integrarea europeană va arăta aşa, nouă lucrul acesta nu ne place, zice cetăţeanul.”
