Doua tari s-au trezit in dimineata asta conduse de guverne de coalitie cu premieri de stinga si cu programe sociale si politice aflate la antipozii a ceea ce discursul ideologic predominant in România ne spune ca ne-ar trebui in aceasta perioada de criza.
In Belgia, principalele partide politice au ajuns la o intelegere, dupa un an si jumatate fara un guvern functional, record mondial atins din pricina blocajului permanent practicat de ultranationalistii independentisti de dreapta flamanzi, si iata ca guvernul de coalitie se face acum fara acestia, ba chiar avind drept premier un socialist francofon, pe deasupra homosexual declarat si fiu de imigranti italieni, Elio Di Rupo.
La fel, in Croatia, tara care va intra peste un an in Uniunea Europeana, alegerile de ieri, duminica, au fost cistigate de coalitia numita afectuos Cucurigu, condusa de partidul socialist al lui Zoran Milanovici, care va fi viitorul prim ministru. Tot Croatia il judeca in aceste zile pe fostul premier conservator corupt Ivo Sanader, al carui partid nationalist de dreapta a condus tara, cu putine intrerupreri, in ultimele doua decenii, de la destramarea fostei Iugoslavii incoace, si care este cel mai inalt politician european judecat in detentie pentru coruptie in istoria recenta (daca lasam deoparte cazul discutabil al Iuliei Timosenko in Ucraina).
Belgia si Croatia se doteaza asadar cu coalitii solide si cu premieri socialisti, in vreme ce in Romania discursul politic predominant nu inceteaza sa repete ca stinga si statul social creat de ea se afla la originea crizei actuale. Nu e niciun paradox aici, iar lumea nu functioneaza pe dos; explicatia e foarte simpla: autismul intelectualilor români.
Lasand la o parte ideologii rau-voitori locali, cu un program bine definit, si care escamoteaza cu buna stiinta faptul ca actuala criza a pornit din centrul capitalismului mondial, de pe Wall Street, iar nu din amarata Grecie, sau din tarile scandinave cu programele lor sociale solide, majoritatea celor care comenteaza in Romania pe marginea crizei economice o fac repetand analizele altora, ajunse la noi, asa cum s-a intamplat intotdeauna cu modele intelectuale, tardiv si deformate excesiv.
