Gheorghe Cojocaru: „Exact 20 de ani în urmă în aerul rece al pădurii de la Belaya Veja trei lideri ai republicilor slave fondatoare ale Uniunii Sovietice – Boris Elțin, președintele Rusiei, Leonid Kravciuk, președintele Ucrainei, și Stanislav Șușkevici, președintele legislativului belarus, își puneau semnăturile sub un document prin care denunțau Tratatul de Uniune, din 1922. Prin Convenția privind formarea Comunității Statelor Independente, cele trei părți contractante constatau în calitatea lor de state-fondatoare ale Uniunii Sovietice că URSS „ca subiect al dreptului internațional și realitate geopolitică își încetează existența”.
Europa Liberă: Opiniile despre dispariția URSS sunt împărţite. Chiar dacă Republica Moldova însăşi existenţa sa o datorează dispariţiei URSS, totuşi „nostalgicii” deplîng acest eveniment. Vladimir Putin l-a calificat drept cea mai mare catastrofă a secolului trecut. Opinii de acest gen există şi în Republica Moldova. Ce-i de făcut? Trebuie deplânsă astăzi dezintegrarea Uniunii Sovietice sau e mai bine pur şi simplu să fie întoarsă această pagină?
Gheorghe Cojocaru: „Nostalgia după fosta URSS, să observăm, există nu numai în Republica Moldova, ea există și în Rusia, și în Ucraina, și în alte foste republici sovietice, mai ales acolo unde evoluțiile sociale și economice după desprinderea de URSS sunt descurajante, unde standardul de viață a coborât la cote alarmante. În țările prospere cum sînt cele Baltice, de exemplu, și, în general, în societățile care subscriu cu fermitate la principiile democrației aceste nostalgii nu-și au locul.
Cu regret, societatea din Republica Moldova trăiește de 20 de ani o tranziție confuză, o tranziție care nu înregistrează schimbări sesizabile în bine, care alimentează prin toate dificultățile și problemele pe care le generează aceste sentimente de nostalgie”.
Europa Liberă: Și dacă oamenii nu conştientizează că nu pot să intre de două ori în acelaşi rîu, vorba dictonului, cum pot fi vindecate aceste nostalgii, dacă este cazul în general să ne apucăm să vindecăm nostalgii ?
Gheorghe Cojocaru: „Putem să ne apucă de această meserie de a vinde nostalgii, dar trebuie să conştientizăm faptul că nu toate nostalgiile pot fi vindecate, mai ales, cele care se pliază pe o abordare ideologică sau propagandistică. Însă, pentru a schimba în mod decisiv și ireversibil percepția asupra trecutului, trebuie schimbat prezentul. O legătură directă este nu numai între trecut și prezent, ci și între prezent și trecut. Dacă au un prezent bun, oamenii nu mai sunt tentați să privească înapoi, ci în viitor. Aici se ascunde răspunsul la întrebarea Dvs”.
Europa Liberă: Dar dimneavoastră, istoricii, indifferent ce ne aşteaptă în viitor, veţi continua să priviţi spre trecut. Deci e logic să vă întreb: astăzi, după 20 de ani de la căderea URSS, care sunt explicațiile de ultimă oră în legătură cu cauzele producerii acestui cataclism istoric?
Gheorghe Cojocaru: „Cauzele imploziei URSS, acesta e termenul adecvat pentru a explica prăbușirea Uniunii Sovietice, sunt multe și de natură diversă: și interne, și externe, și obiective, și subiective. Un răspuns la această întrebare ar trebui să țină cont de multitudinea tuturor factorilor care au concurat la dispariția URSS. Pe scurt, însă, în plan extern, URSS a pierdut un război îndelungat de uzură - „războiul rece”, iar în plan intern prăbușirea marii Uniuni trebuie corelată cu proiectul perestroikăi lui Gorbaciov, un proiect incoerent, ideologizat și mai mult improvizat din mers, decât elaborat cu bună știință. Eșecul perestroikăi a însemnat și sfârșitul URSS. Dar, totodată, acest sfârșit a pus bazele unui nou început care, în condițiile moștenirii sovietice, se construiește extrem de anevoios, după cum e şi cazul Republicii Moldova”.
