Președintele interimar, Marian Lupu a participat marți la Moscova la un summit informal al Comunității Statelor Independente cu ocazia a 20 de ani de la înființare. Lupu a spus că Moldova rămâne interesată de cooperarea în CSI, în pofida priorității sale de integrare europeană. La rubrica istorie trăită, istoricul Igor Cașu reamintește în minutele următoare cum s-a înființat CSI-ul.
În ciuda a ceea ce se consideră de obicei, Comunitatea Statelor Independente nu a fost creată pe 21 decembrie, ci pe 8 decembrie 1991, prin declaraţia de la Belovejskaia Puşcea a celor trei lideri ai fostelor republici slave. La rândul său, la 21 decembrie 1991, s-a adoptat Protocolul de la Alma-Ata, prin care se făceau publice scopurile şi principiile CIS.
Protocolului din capitala Kazahstanului de acum 20 de ani a fost semnat de toate republicile ex-sovietice, în afară de cele trei Ţări Baltice şi Georgia. Trebuie de amintit de asemenea că Statutul CIS a fost definitivat şi aprobat de Rusia şi partenerii săi din spaţiul post-sovietic abia la 22 ianuarie 1993.
Chişinăul a fost reprezentat la Alma-Ata de către preşedintele de atunci Mircea Snegur, care a semnat aderarea Republicii Moldova la Comunitatea Statelor Independente. Decizia lui Snegur a fost criticată aspru de către opoziţia de atunci, mai ales de Frontul Popular din Moldova. Însuşi Snegur afirma atunci şi astăzi, la 20 de ani de la acele evenimente, că nu exista altă opţiune.
Că era iarnă, trenurile erau blocate la Nistru şi Moldova risca atunci să intre într-o blocadă economică prelungită şi dezastruoasă. Mai mult, liderii regiunii separatiste transnistrene încercau să inducă ideea că numai prin aderarea R. Moldova la CSI existau şanse de a rezolva conflictul de pe Nistru. După 20 de ani, observăm însă că acest lucru a fost o capcană care a compromis şansele de aderarea a Moldovei la UE.
Trebuie însă de menţionat că Mircea Snegur nu a semnat aderarea Moldovei la toate documentele de constituire a CSI. Era vorba mai cu seamă de excluderea pachetului politico-militar al noii structuri interguvernamentale create sub egida Moscovei. Cu toate acestea, Parlamentul de la Chişinău, nu a ratificat aderarea Republicii Moldova la Comunitatea Statelor Independente decât la 26 aprilie 1994, după alegerile din februarie acelaşi an, în urma cărora victoria a fost repurtată de Partidul Democrat-Agrar, un partid pro-rusesc al ex-nomenclaturii sovietice din eşalonul 2 şi 3 al puterii, adică din foşti lideri de colhoz şi funcţionari de partid din teritoriu.
Timp de 3 ani şi jumătate, Moldova a participat la CSI în calitate de membru asociat sau după unii cercetători, precum Andrei Furtună care a scris o teză de doctorat la tema dată, Moldova a avut statut de observator pe lângă CSI.
Este de amintit că americanii au insistat mult timp, inclusiv secretarul de stat american James Baker care a vizitat Chişinăul în februarie 1992, ca Moldova să ratifice Protocolul de la Alma-Ata, ca o condiţie sine qua non de recunoaştere diplomatică de jure şi deschiderea ambasadei americane în Republica Moldova. Aceste presiuni au fost coordonate cu Rusia, care, deşi a recunoscut independenţa Moldovei pe 18 decembrie 1991, a stabilit relaţii diplomatice bilaterale cu Chişinăul abia la 6 aprilie 1992.
Astăzi se discută pe larg despre faptul următor: în ce măsură statutul de membru al CSI este sau nu compatibil cu cel de ţară care îşi propune drept obiectiv strategic aderarea la Uniunea Europeană. Există numeroase studii, printre unul realizat de Ion Tăbârţă şi Veaceslav Berbeca sub egida IDIS Viitorul din august 2009 sub titlul Proiectul CSI: anatomia unui eşec, potrivit cărora scopurile de integrare în CSI nu sunt compatibile cu calitatea de membru al UE. Acest lucru l-a declarat acum câteva luni şi Dirk Schubel, reprezentantul UE la Chişinău, atunci când la noi se discuta despre eventualitatea aderării R. Moldova la Uniunea vamală sub egida Uniunii euro-asiatice.