În fiecare zi, înghițim o rație de curiozități. Dacă nu la televizor, atunci de pe youtube sau pe mail, apar tot felul de lucruri nostime sau anormale. Ciudățenii cu personaje animale esau umane care bat recorduri la tumbe sau mănăncă stînd în mîini și alte asemenea obiceiuri neobișnuite. Sectorul anomaliilor e compact și asta pare să spună că nu trebuie să ne facem griji: restul e normal. Tocmai această iluzie face invizibile inversiunile și anomaliile cu adevărate importante.
Adevărul răsturnat sau răstălmăcit trece mai ușor. Așa de pildă, ideea foarte prezentă în presa occidentală după care Ungaria e la un pas de dictatură. Ziare și televiziuni respectabile anunță sau, mai bine zis, au decis că Ungaria e condusă de un guvern care a făcut de petrecanie legii, a luat la palme presa liberă și stă de mînă cu partide pro-fasciste. Unanimitatea presei e impresionantă. Cititorul e copleșit și are toate motivele să creadă că adevărul e indiscutabil. Cine vrea și are timp, va afla însă că Ungaria e o țară liberă, că guvernul a făcut schimbări mari dar nu împotriva legii, că s-a consultat cu autoritățile europene și că nu se înțelege bine cu partidele extremiste.
Adevărul din ziare stă cu capul în jos. De ce? Pentru că Ungaria e condusă de un partid de dreapta care a obținut o victorie zdrobitoare în alegeri. Așa cum știm din situații asemănătoare, victoriile la scor sînt legitime dacă sînt ale stîngii. Dacă sînt ale dreptei, ele devin, în toată presa, un pericol. Povestea acestei aberații e complicată. Deocamdată e de reținut e că pachetul zilnic de curiozități din lumea largă e partea glumeață a unei probleme care rănește adevărul mult mai serios.
