Cînd presiunea străzii capătă legalitate? Şi cine e arbitrul?

Regele a murit, trăiască regele! Dincolo de valenţele etimologice concrete, această fraza imperativă, ce ar fi fost inventată de francezi, potrivit unei versiuni, iar potrivit altor surse, de britanici, conţine, într-o formă comprimată, formula succesiunii în vârful puterii ce face abstracţie de proceduri cum ar zice deputaţii de astăzi. Monarhul putea să moară în patul său regesc, pe câmpul de luptă ori înjunghiat de contestatarii avizi să preia puterea, cu tot cu nevastă. Nu mai conta. Odată abandonând tronul, era binevenit celălalt rege, succesorul! Amnistierea sau mai bine zis auto-amnistierea celor veniţi la putere este un procedeu valabil şi azi. Din păcate sau din fericire, judecaţi dumneavoastră. Şi asta pentru că, istoria nu este un târâm romantic, cum zic filosofii. Despre asta discutăm astăzi cu invitaţii mei. Aşadar, în studioul de la Chişinău al Europei libere se află avocata Janeta Hanganu şi politologul Leonid Litra.

*

Europa Liberă: Înainte de seria de proteste cu care opoziţia parlamentară şi extraparlamentară are de gînd să determine puterea să-şi dea benevol demisia şi să cedeze puterea de fapt, este logic să ne întrebăm cît de legală este rocada pe care o planifică organizatorii protestelor cînd spun pe şleau că prin opţiunea a 20 de mii de protestatari ei au de gînd să dea la o parte votul a două milioane de alegători, după ce am avut asemenea experienţe, după ce maidanuri moldoveneşti au funcţionat, începînd cu faza de apariţie a Republicii Moldova. Chiar şi Marea Adunare Naţională a căpătat legalitate şi a devenit onorabilă mult mai tîrziu. În momentul în care protestatarii îi huiduiau pe deputaţii transnistreni, de exemplu, nu cred că cei huiduiţi şi chiar îmbrînciţi erau foarte încîntaţi şi bucuroşi de democraţia străzii, etc. Acum, în paralel, vedem ce se întîmplă la Bucureşti. Există experienţa regională a ucrainenilor. D-le Leonid Litra, ce zice teoria politologică? Cînd o presiune stradală capătă onorabilitate şi legalitate? În ce condiţii?

Leonid Litra: „Probabil, un protest este oricînd legitim pentru că este manifestarea unei dorinţe de a te face auzit, este manifestarea unei nemulţumiri. Şi atunci cînd el se întîmplă în condiţii non-violente, acest protest chiar este recomandat pentru anumite forme de democraţie, mai ales pentru acelea avansate. Însă avem cîteva abordări în ştiinţa politologică, probabil, sînt divergente. Din punctul de vedere al realpolitik-ului, al ceea ce se întîmplă de fapt, orice protest, care ar putea avea chiar şi un final violent, dacă se termină cu preluarea puterii, el devine legitim. Şi avem cazuri din astea în foarte multe state. Am văzut asta şi în Kîrgîzstan, şi în Ucraina. Pînă la urmă contează dacă puterea e preluată.”

Europa Liberă: Adică protestatarii sau ajung la guvernare sau ajung în închisoare…

Leonid Litra: „Dacă ajung la guvernare, Regele e mort, Trăiască Regele! Dacă nu reuşesc, ajung în închisoare, sînt judecaţi. Dintr-o altă perspectivă, cea a moralităţii mai degrabă, aş spune eu, cea care face abstracţie de realpolitik, aceste proteste trebuie să aibă o formă doar paşnică, să se încadreze în condiţiile legii şi să nu capete un caracter violent. Însă nu cred că această mişcare, care este pornită chiar şi la noi, are intenţia ca să protesteze paşnic, fără ca să vrea să guste din acest ciolan al puterii”.

Europa Liberă: Janeta Hanganu, din punctul de vedere al dreptului, cînd un protest este legal, justificat, şi unde este limita legalităţii unui protest?

Janeta Hanganu: „Nici legea naţională şi nici tratatele internaţionale nu spun despre un drept la protest ca atare. Un drept la protest ar fi justificat doar în măsura în care este doar o manifestare a dreptului la libera exprimare, deci a exprimării nemulţumirii faţă de putere…”

Europa Liberă: Adică e o derivată a dreptului ăsta…

Janeta Hanganu: „Categoric. Deci este o formă de exprimare a opiniei, care este un drept consacrat, şi ar mai fi dreptul la reuniuni şi întruniri. Dreptul la protest nu poate fi legitimat atîta timp cît nu este doar o formă derivată a celorlalte două drepturi. Bine, poate fi asociat şi dreptul la libertatea religiei, în cazul în care aceste proteste ţin de manifestări religioase. Ar fi o continuare la acest lucru acest drept de exprimare a opiniei şi drept la întruniri. Are drept scop principal asigurarea principiilor democratice şi a democraţiei. Prin urmare, un protest ar fi legitim atunci cînd promovează o mai mare democraţie, atunci cînd cere realizarea drepturilor democratice.

În dreptul internaţional există un termen consacrat ca „dreptul de a pretinde democraţia”. Prin urmare, un protest ar fi legitim şi sănătos pentru o societate democratică atunci cînd este menit să asigure o mai mare democraţie sau asigură respectarea principiilor pe care e bazată această societate. Evoluţia istorică a generat teorii diferite în funcţie de conjunctură. La începutul secolului XX, înainte de primul război mondial, exista o teorie internaţională care spunea că grupurile care au obţinut control asupra statului în urma insurgenţelor pot fi recunoscute internaţional numai în cazul în care sînt democratice, dacă îşi confirmă apartenenţa la principiile democratice prin alegeri libere, imediat organizate după preluarea puterii. Este teoria Tobar. Curios e că e promovată de un ministru de externe din Ecuador. Însă în anii 30 această teorie e demolată, fiind înlocuită cu doctrina Estrada, care spune de fapt că puterea trebuie recunoscută atunci cînd e efectivă, cînd ea există, legitimitatea ei nefiind deja importantă.”

Europa Liberă: Şi aici apare o întrebare. Exact mi-aţi ridicat mingea la plasă. Cine este în măsură să stabiliească dacă puterea e eficientă sau dacă strada revendică o democraţie mai mare decît vede în realitate?

Janeta Hanganu: „Eficienţa, probabil, este determinată de controlul pe care noua putere o manifestă, controlul asupra armatei, asupra poliţiei. În primul rînd, ordinea publică. Cred că ăsta ar fi un criteriu esenţial de la care ar porni şi toate celelalte forme de manifestare ale puterii. În privinţa legitimităţii, în cazul în care protestul cere o mai mare democraţie. Este iarăşi discutabil dacă democraţia e anarhie pentru că sîntem cam pe muchie de cuţit. Revendicarea unor drepturi absolute atunci cînd ele nu pot să coexiste bineînţeles că nu ar însemna democraţie. Tocmai asta şi e problema că legitimitatea e o chestie foarte subiectivă. ”

Leonid Litra: „În general, există situaţii cînd cei care vin la putere prin proteste interzic protestele după asta. Ăsta-i un alt paradox al acestei mişcări. Iar ceea ce spunea colega mea e anume faptul că mai degrabă controlul asupra puterii este cel care legitimează cumva acest nou regim. Dar aici vreau să menţionez că din start părţile nu sînt egale, pentru că statul este singurul care deţine monopolul asupra forţei. Şi în acest caz, bineînţeles că un protest violent este înăbuşit de stat pentru că el deocamdată este singurul care poate impune acest control al forţei. Şi e o aplicare a forţei care are legitimitate, nu o violenţă nelegitimă”.

Europa Liberă: Iarăşi pînă la o limită. Căci la 7 aprilie s-a depăşit legitimitatea aplicării forţei acolo unde a început tortura.

Leonid Litra: „Eu am impresia că dacă nu se schimba regimul, am fi putut avea situaţia în care era justificat şi asta…”

Europa Liberă: Dar în principiu, în această situaţie de protest, este de fapt la miez o contradicţie. Pentru că, de exemplu, eu cu Leonid sînt guvernul, Janeta Hanganu e protestatara care spune: domnilor, voi nu sînteţi democraţi! Voi trebuie să plecaţi! Dar eu cu Leonid spunem că avem dreptate şi legitimitatea să continuăm să guvernăm. Şi atunci noi nu-i permitem Janetei să vină mai aproape de 50 de metri, că aşa am scris eu în lege, de sediul guvernului, că nu are dreptul să vină cu bastoane şi sticle incendiare etc. Deci conflictul ăsta poate fi depăşit cumva sau el este imanent?

Janeta Hanganu: „Protestul care vrea să schimbe orînduirea de stat nu este unul legitim. De altfel, şi Codul Penal sancţionează penal orice acţiune care vine să încalce ordinea constituţională a statului. Prin urmare, o asemenea metodă de schimbare a puterii nu este legitimă. Unica metodă de schimbare a puterii fiind alegerile democratice şi libere. Acest protest, mai ales în forma „Mie nu-mi place de această guvernare şi eu vreau s-o schimb fără a discuta exact care sînt revendicările înaintate guvernului”, nu are o finalitate, şi nu e o discuţie. Este o insurgenţă, o nesubordonare puterii, care nu are neapărat un scop legitim sau o finalitate democratică. De aceea, cred eu că poate fi sancţionat juridic după toate prevederile Codului Contravenţional şi Codului Penal, eventual”.

Europa Liberă: Dar ce am auzit pînă acum despre aceste proteste – facem abstracţie de actorii concreţi – este că, vezi Doamne, Parlamentul şi-a epuizat legalitatea, a epuizat şansele de a dialoga cu opoziţia şi cetăţenii sînt chemaţi la nesupunere civică astfel încît să se bată şaua într-atît, încît parlamentul să priceapă şi să-şi dea demisia benevol şi să-şi ia tălpăşiţa. Leonid, este un demers corect cel puţin etic şi moral, dacă nu juridic?

Leonid Litra: „Da, totuşi. Pentru că altfel nu poţi niciodată protesta în faţa celora ce se întîmplă şi crezi cu tot dinadinsul că a fost încălcată această Constituţie, crezi că sînt încălcate regulile de joc, şi în acest moment eşti în drept să ceri acest lucru pentru că ai impresia că guvernarea nu joacă după reguli. Şi orice protest este, din acest p.d.v., întemeiat. Dar, ceea ce e important în acest protest, este să încerci să demonstrezi că acele încălcări presupuse chiar au loc. Pentru că, pînă la urmă, dacă există motive întemeiate să crezi că Constituţia a fost încălcată, atunci chiar poţi cere şi nesupunerea civică. Este şi ăsta un drept. Nu ştiu ce repercusiuni judiciare ar avea, dar din punct de vedere moral, în calitatea mea de cetăţean, atunci cînd văd că se încalcă regulile de aur, cele constituţionale, am dreptul să cer demisia…”

Europa Liberă: Leonid, dar eu mereu am aceeaşi întrebare, valabilă nu doar în condiţii de protest. Dacă la Curtea Constituţională se votează 4:3, adică nu toţi magistraţii au convingerea că s-a încălcat sau nu Constituţia, cu atît mai mult materia fină constituţională, scoasă la discreţia străzii, la discreţia telecomentatorilor, mi se pare atît de riscant. Şi atunci dovedirea încălcării regulilor constituţionale este dată pe mîna mulţimii. Cu cît mai mulţi protestatari sînt cu atît mai evidentă e dreptatea lor.

Janeta Hanganu: „Aş spune altceva. Cu cît mai eficient este acest protest prin consecinţele pe care le generează, cu atît mai justificată e această acţiune de protest. Prin urmare, nu e vorba de o legitimitate formalistă. Nu există o lege sau un drept care ar spune că 10 mii de protestatari au mai multă dreptate decît o sută de protestatari, dar e vorba despre realitate. Viaţa bate legea în acest caz”.

Europa Liberă: Şi totuşi, 10 mii sau 20 de mii de protestatari oricum nu au mai multă dreptate decît 6 magistraţi care au studii, care au mandatul. Şi atunci trebuie să existe un expert, un arbitru în societate, chiar după ce se limpezesc apele. Pentru că oricum alţi magistraţi vor veni, lor li se va încredinţa expertiza. Cine poate să spună cu certitudine s-a încălcat sau nu Constituţia? De unde luăm un arbitru neutru, echidistant, care să poată să vorbească în cunoştinţă de cauză dacă regimul este mai democratic sau nu?

Leonid Litra: „Chiar şi în cazul Republicii Moldova comunitatea internaţională încearcă să fie acea parte a treia care mediază aceste neînţelegeri. Fireşte, şi presa îşi are locul ei, şi societatea civilă. Sînt actori pe diferite segmente care încearcă să intervină în aceste neînţelegeri. Dar dacă impactul protestului va fi atît de puternic, s-ar putea ca atunci cînd puterea e schimbată în rezultatul unui protest să nu mai apară aceste divergenţe. Cel mai interesant e că aceste proteste au menirea să facă ca puterea să nu mai fie una populară. Şi în momentul în care vin alegerile, protestele sînt un pretext pentru a genera alegeri, pentru a discredita puterea actuală, pentru a o face una cu pămîntul. În momentul în care sînt alegeri, practice opoziţia îşi asigură …”

Janeta Hanganu: „… legitimitatea pentru a obţine puterea…”

Leonid Litra: „Practic e un model de succes care oscilează foarte bine între legitimitate şi nelegitimitate şi care are în final un rezultat scontat”.

Europa Liberă: Krovopuskanie – aşa era o metodă în medicina medievală. Nu-i aşa, Janeta?

Janeta Hanganu: „Din punct de vedere juridic, fireşte, doar Curtea Constituţională poate să ne spună dacă a fost sau nu încălcată Constituţia. Pînă la urmă, nu văd o problemă instituţională – care ar trebui să fie instituţia cu aceste calităţi de arbitru. E o problem de încredere, pentru că în fond electoratul nu are încredere nici în puterea politică, nici în instituţiile statului, fie că acestea au faţa Curţii Constituţionale sau au faţa instanţelor de judecată sau a oricăror altor instituţii de stat. Faptul că apelăm la instituţiile internaţionale nu ne oferă o mai mare linişte în suflet, pentru că demonstrează că sîntem foarte provinciali, pentru că nu putem să ne clădim propriile valori şi propriile caractere, care să influenţeze opiniile aici pe loc. Noi căutăm idoli în alte părţi”.

Europa Liberă: Asta e ca şi cum ai merge la sindicate să te împaci cu nevasta…

Janeta Hanganu: „Din păcate, cred că e o reminiscenţă sovietică. Comunităţile au fost distruse, au fost descurajate să-şi reglementeze singure relaţiile sociale între membrii lor. Din aceste motive acum căutăm idoli în altă parte. Pentru că nu avem încredere unul în altul, văzînd duşmanul în vecinul de alături. ”

Europa Liberă: Da o instituţie morală, apostolică, de exemplu, un Ion Druţă, care să ne spună printr-un articol cine a stins lumina în Moldova şi cine urmează s-o aprindă? Credeţi în asemenea instituţii – instituţia intelectualilor sau scriitorii şi savanţii din anii 90?

Leonid Litra: „Ei au fost foarte populari cu ceva timp în urmă, deşi, în statele europene, chiar şi dacă e să privim procesul de creare a UE, acesta a fost dirijat de anumiţi intelectuali şi în momentele de criză au fost mereu intelectualii cei care au intervenit, pentru că de obicei ei sînt spectatorii acestui joc politic. În momentul în care simt că acest joc alunecă într-o zonă necontrolată, în care pot apărea mari probleme după asta, ei sînt cei care se implică.”

Europa Liberă: În condiţiile concrete ale Moldovei, credeţi într-o asemenea formulă?

Leonid Litra: „Cred puţin pentru că avem foarte puţine personalităţi capabile să transmită un mesaj magnitudinea căruia ar genera gîndire pentru o bună parte din societate. Din această cauză, cred că personalităţile pe care le avem sînt deocamdată prea slabe sau prea nevăzute. Ei pot comunica doar cu un anumit strat din societate şi asta e o problemă…”

Janeta Hanganu: „Aici aş mai adăuga altceva. Nu avem o societate unificată. Avem o societate foarte divizată. De aia cred că există intelectualitate pentru fiecare grup în parte, care are o anumită valoare şi forţă de convingere. Însă aceste persoane nu sînt unice pentru toţi. Prin urmare, protestele ar avea ca lideri de opinie unele persoane, pe cînd cei care susţin actuala guvernare ar avea alte persoane pe post de lideri de opinie. De aceea, noi sîntem pe diferite unde de comunicare. Nu ne auzim reciproc. Intelectualitatea din anii 90 a fost discreditată cu consecvenţă, pe de altă parte, ea nu a reprezentat majoritatea populaţiei de la oraş în particular. A mers pe ideea românismului, pe idea unirii cu România, ceea ce fireşte nu a fost împărtăşit de vorbitorii de limba rusă. Avem deci schisma legată de limba vorbită, iar asta se transpune şi în viaţa politică.”

Europa Liberă: Citeam din Alexandru Paleologu, care la rîndu-i citea dintr-un predecesor care spunea – Istoria nu e un tărîm al fericirii, Istoria e un tărîm al optimismului. Toţi cei care stîrnesc zîzanii de genul ăsta sigur că sînt optimişti şi promit multe. Şi aici iarăşi am o mare durere. Persiflînd chiar mesajele organizatorilor, aş zice că ei spun aşa – Hai să-I dăm jos pe ăştia, ca să venim noi în locul lor -, ambalînd fireşte acest mesaj în fericirea poporului, în democraţie. Cum să avem noi, alegătorii, încredere după ce am călcat de mai multe ori pe grebla neîncrederii? Cum să avem încredere că cei care vin să instaleze o nouă putere vor într-adevăr binele poporului şi nu vor să ia pur şi simplu puterea? Iarăşi, avem o unealtă de măsurat aceste promisiuni?

Leonid Litra: „Este greu să ai siguranţă în acest caz pentru că, vorba poporului, popa botează, dar zile nu dă. Aşa că promisiunile opoziţiei care se vrea la putere sînt una, iar realizările sînt cu totul altceva.”

Europa Liberă: Bine, dar IDIS Viitorul conţine chiar în titlu o promisiune că are instrumentul de măsurat. Cine apropie viitorul şi cine ne duce în trecut?

Leonid Litra: „Noi încercăm să monitorizăm platformele electorale şi ceea ce se face de fapt. Noi facem sondaje pentru a vedea dacă ceea ce face actorul politic e ceea ce a promis el, încercăm să monitorizăm activitatea Parlamentului. Avem deci aceste instrumente academice, cu implicaţii de politici publice, pentru a încerca să transmitem un mesaj societăţii legat de cît de corect îşi onorează obligaţiunile aceşti aleşi ai poporului, dacă sînt ai poporului… ”

Europa Liberă: Dar d-voastră personal, ca individ, ca alegător, ca om cu experienţă, cum vă daţi seama cînd cineva vă minte, vă înşeală din ochi sau, într-adevăr, e preocupat de bunăstarea d-voastră în viitor?

Leonid Litra: „Acţiunile vorbesc de multe ori, adică ce a făcut omul. Pentru că cei care rîvnesc să ajungă la putere acum au avut ocazia să-mi demonstreze cît de buni au fost în trecut. Pe mine, sincer, ca cetăţean, m-au convins foarte puţin de acest lucru. Cei care sînt acum m-au convins că pot face, dar deocamdată balansează între aceste lupte de grupuri de interese. Deocamdată ar fi riscant şi pe alocuri neserios să am certitudinea că cine vine face aşa cum spune. Este şi aici un farmec al politicii, un joc, fineţea căruia trebuie să-l simţi, pentru că altminteri nu există garanţii”.

Europa Liberă: Janeta, se zice că femeile au trăsătura asta nativă, calitatea de a detecta minciuna. Mă iertaţi pentru comparaţie, dar ele sînt ca şi canarul care e luat în mină ca să detecteze gazele nocive, ucigătoare. D-voastră fiind şi femeie, nu doar jurist de forţă, cum vă daţi seama cînd promisiunile sînt deşarte sau înşelătoare?

Janeta Hanganu: „Îmi este frică că ăsta şi este jocul politicii, să convingi electoratul că tu eşti cel mai puţin rău sau eşti cel mai potrivit pentru a fi promovat . Este şi o glumă în acest sens, că moldovenii din două rele aleg răul cel mai mic, iar britanicii nu aleg nici unul. Probabil, e o chestie de mentalitate.

Pe de altă parte, conflictul la nivel de putere politică are totuşi un rezultat sănătos, pentru că puterea nu e concentrată în mîinile unui singur grup. Şi atîta timp cît există o concurenţă, fie ea şi prin metode mai bizare şi subversive cum ar fi bîrfele sau protestele, societatea per total are de cîştigat. Pentru că mobilizează politicienii să facă şi pentru ţară anumite acţiuni ca să poată da raport şi a avea ceva informaţie credibilă despre persoana lor la dosar, atunci cînd participă la alegeri.

În trecut era important din ce partid vine politicianul. Acum, fiind diversificată viaţa politică, acest conflict chiar dacă nu pare plăcut alegătorului, care este obişnuit să nu aibă grija cine e preşedinte şi premier, eu cred că va duce în final la o mai mare deschidere. Faptul că alegătorul nostru e obişnuit să aibă un rege sau un voievod care are grijă de toate nu înseamnă că această alegere este cea potrivită. Din punct de vedere intuitiv, ca femeie, eu am puţină încredere în politicieni. Poate că formaţia mea profesională mă face să văd lucrurile mai pragmatic, mai simplu. Cred că ar merita să tragem linia, care din ei pot să facă mai multe, nu doar cei care strigă şi promit mai multe”.

Leonid Litra: „De fapt, aici ţin să vă dau dreptate, pentru că detectarea minciunilor politicienilor este cea mai uşoară în condiţiile unui pluralism politic asigurat, evident. ”

Europa Liberă: Adică am fi interesaţi să-i vedem mai des în ring. Acolo să-şi dea pumni şi să ne dăm seama…

Leonid Litra: „Fireşte că am vrea să vedem un duel care ar respecta acest gentleman coat, dacă vreţi, în care să nu se meargă în extreme. Dar acest pluralism ar asigura ca concluzia mea să fie făcută în baza acestui duel.”

Europa Liberă: Pînă la 7 aprilie 2009 eram şi eu exact propovăduitor de pluralism şi de bătălii frecvente, dar după ce am văzut ce s-a întîmplat cu clădirile Parlamentului şi Preşedinţiei, eu am un pic de frică. Şi mai ales atunci cînd într-o emisiune televizată unul dintre organizatori a spus Rugaţi-vă ca protestele să fie paşnice!, adică cu o nuanţă de ameninţare, chiar am rezerve, pentru că mă tem să nu degenereze iar în nişte violenţe, care o să ne arunce înapoi mult mai departe de ringuri şi de pluralism. Cum se pot totuşi evita democratic, civilizat, violenţele şi degringoladele care, din păcate, se întîmplă şi în regiuni mai apropiate şi mai îndepărtate. Juridic vorbind, doamnă Janeta Hanganu…

Janeta Hanganu: „Juridic, un efect absolut ar avea eficienţa investigaţiilor după asemenea proteste. Dacă am avea o autoritate poliţienească şi judiciară eficiente, probabil sancţiunea pe care ar primi-o persoanele care abuzează de dreptul lor la întruniri, ar fi probabil mai puţin…”

Europa Liberă: Adică, pe înţelesul ascultătorului, dacă foarte rapid ar fi detectaţi provocatorii şi arătaţi la televizor şi băgaţi la închisoare, s-ar descuraja următoarele provocări.

Janeta Hanganu: „Chiar şi cei care s-au lăsat provocaţi, tinerii care au aruncat cu pietre, simplul fapt că li se va aplica o amendă administrativă într-un regim clar, nu vorbesc despre „coridorul morţii” şi mandate de arest, vorbesc despre un cadru legal, egal pentru toată lumea. Tu ai aruncat cu piatra, tu primeşti amendă. Tu ai ars computer, primeşti o amendă mai mare sau arest administrativ…”

Europa Liberă: Iar tu care doar ai fluierat, rămîi bine merci cu dreptul tău realizat.

Janeta Hanganu: „Exact. O lege aplicată echitabil şi egal tuturor participanţilor ar face o anumită claritate. Ar însemna că eu merg la protest şi ştiu exact pînă unde pot să merg pentru a-mi exprima opinia mea şi a mă face auzit, dar nu depăşesc această linie, pentru că ştiu clar ce urmează după asta. Dacă protestele au forma unei debandade şi cei care aruncă şi distrug au sentimentul că vor avea parte de un soi de amnistie şi de imunitate, fireşte că nu vom ajunge niciunde.”

Europa Liberă: Da, pentru că biruitorii vor fi amnistiaţi…

Leonid Litra: „În primul rînd, trebuie asigurate condiţii pentru protest. De multe ori violenţele apar din cauză că organele de forţă din start încearcă să înăbuşe mişcarea. Ar mai fi important şi ca acele acuzaţii care se aduc să fie de ordin actual şi nu viitor. Pentru că am văzut că unul dintre membrii marcanţi ai acestui grup de rezistenţă şi de apărare a democraţiei spunea că în viitor vor fi falsificări şi din această cauză ei vor să protesteze acum. Ceea ce mi se pare cam dubios. Nu poţi protesta pentru ceea ce se va întîmpla în viitor…”

Janeta Hanganu: „Poţi protesta la o adică, dar nu există sens în asta…”

Leonid Litra: „Motivele pentru care vrei să generezi proteste mari şi cu implicaţii capitale, pînă la scoaterea de la putere a actualei Alianţe, sînt cumva mai deplasate”.

Europa Liberă: Leonid, înţelegeţi foarte bine că în felul ăsta aţi intrat într-o zonă a manipulării. Or politicienii cu asta se ocupă în primul rînd, dar e obiectul unei alte discuţii pe care, sînt sigur, o vom continua la Europa Liberă. Vă mulţumesc.