Cei 499 de „oameni de încredere” ai candidatului prezidențial Vladimir Putin

In decembrie 1989, revoluționarii români descopereau în sediile comitetelor de partid comuniste din diverse municipii, liste ale unor intelectuali mai mult sau mai puțin proeminenți, ștampilați cu formula „persoane de încredere”; de încredere pe plan politic și pentru conducerea de partid locală, evident. Nimeni nu a dat mare importanță constatării și, cu atît mai puțin, să studieze de atunci încoace, pe eventualele documente păstrate, fenomenul.

Episodic a ieșit doar la iveală că o măcar o parte din aceste persoane „de încredere”, fuseseră anterior racolate sau colaboraseră cu Securitatea. Celebrul pastor est-german Gauck, care a studiat documentele serviciului german de securitate (Stasi), semnala într-un interviu radiodifuzat, o strategie semnificativă a Securității, de a-i atrage pe intelectualii, nu foarte dispuși să colaboreze, la o formă de delațiune aparent beningnă, sub o aparență cît mai puțin oficială.

E greu să nu te gîndești la acest grup al intelectualității, „fiabil politic”, zis „de încredere” atunci cînd urmărești campania electorală pentru prezidențialele din Rusia, de la 4 martie, și gesturile unui profesionist în ale KGB-ului, cum este actualul premier Vladimir Putin.

„Persoane de încredere” au fost denumiți cei 499 de aleși ai echipei lui Putin, dintre personalitățile vieții culturale, științifice, ale presei sau, nu pe ultimul loc, sportului, reuniți într-un grup al cărui rol este, simplu spus, de a face propagandă electorală pentru Vladimir Putin.



Știrile despre acest nou „concept” de intelectual al regimului au apărut la lumină spre sfîrșitul lunii ianuarie trecut, cînd redactorul șef al postului de radio „Ecoul Moscovei”, Alexei Venediktov a refuzat public propunerea de a se alătura grupului. In paranteză, fie spus, consecința s-a văzut relativ repede, odată cu destituirea, în februarie, a Consiliului de directori al postului de radio amintit și demisia, practic forțată a lui Venediktov din funcția de redactor șef. Cei ce ar urma să preia conducerea radioului ce-și manifestase independența față de liderul de la Kremlin, ar fi un fost secretar cu presa și adjunct al șefului administrației prezidențiale și un fost ministru al informațiilor și consilier prezidențial al lui Vladimir Putin...

Istoria a continuat cu dezvăluirea unui actor cunoscut, Viktor Sukorukov, tot în ianuarie, pus pe prima listă de „persoane de încredere”, declara el public, împotriva voinței sale.

Lista finală și înregistrarea cu un soi de statut de observatori a grupului celor 499 de persoane de încredere la Comisia Centrală Electorală a fost anunțată la 7 februarie, cînd se afla că nucleul cel mai influent era compus dintr-o serie de sportivi de celebritate (fotbaliști, patinatori, atleți campioni etc.), urmat de unul de muzicieni de mare renume internațional (între care dirijorii Valeri Gergiev și Pavel Kogan, altistul Iuri Bashmet, pianistul Denis Matsuev și, nu pe ultimul loc, diva cea mai la modă a operei Anna Netrebko).


„Sempre libera?” - Anna Netrebko în Manon, producția lui Andrei Șerban la Viena.

Intre „persoanele de încredere” au mai fost înscrise saxofonistul Igor Butman, mai mulți cineaști, între care celebrul Nikita Mihalkov, redactorii șefi ai unor ziare populare ca „Moskovsky Komsomoleț” și „Argumenty i Factî”, directorii unor mari muzee ca Ermitajul sau Muzeul Pușkin de la Moscova și, sună ironic dat fiind misiunea lor, doi... dresori celebri în lumea rusă, Edgar și Askold Zapahni.

Că Vladimir Putin și cei care îl sfătuiesc s-au inspirat din conceptul regimurilor anterioare despre „persoanele de încredere”, fiabile politic, pare de la sine înțeles și singurul semn de întrebare ar fi care din ele au colaborat sau colaborează cu serviciile speciale ruse, fiind astfel șantajabile...

Fiindcă este greu să nu te întrebi ce îl poate face pe un dirijor de faima internațională și prosperitatea financiară a lui Valeri Gergiev de a fi atît de atașat regimului Putin, pînă și în cele mai penibile momente ale istoriei sale, cum a fost războiul cu Georgia, de exemplu, și concertul la comandă dirijat la Tsinvali și precedat de un discurs efectiv de propagandă primitivă al lui celui pe care mulți, inclusiv printre melomanii români, îl numesc „Țarul”. Este adevărat că Gergiev își vinde serviciile cu generozitate, s-ar zice oricui, cum o atestă anunțul recent că va dirija în Trafalgar Square, la Londra, un concert popular gratuit, sponsorizat de... BMW !

Presa internațională s-a sezizat, formulînd aceeași întrebare și la adresa sopranei, și ea prosperă și, de aproape șase ani, cetățeană austriacă, Anna Netrebko. Deoarece, în fond, misiunea principală a „persoanelor de încredere” este să facă propagandă electorală, în mare parte prin înregistrarea unor clipuri comerciale pentru televiziune, în favoarea lui Vladimir Putin. Clipuri, evident, bine remunerate... Aveau nevoie Anna Netrebko sau astăzi respectatul solist și profesor de violă Iuri Bashmet de asemenea remunerări?

Evident, cum o semnala zilele acestea cotidianul „Moscow Times” atunci cînd au fost întrebați despre motivele alegerii și deciziei lor, marea majoritate a celebrităților a refuzat să dea o explicație. Se pot face multe speculații și comentarii la adresa atitudinii „celebrităților de încredere”, dar pînă acum formula cea mai
expresivă se poate găsi în reproșul făcut de unul din reprezentanții partidului verzilor, ecologiștilor austrieci, la adresa divei Operei din Viena:

„Sprijinul acordat de Anna Netrebko lui Putin nu poate fi scuzat nici prin performanțele ei artistice, nici prin naivitatea ei și nici printr-un soi de recunoștiință față de candidatul rus la președinție [...] Cine acordă recomandări electorale ar trebui să se gîndească nu doar la posibilele urmări pentru cariera personală, dar și la cele pentru democrație. Carierele „apolitice” ale lui Gustaf Gründgens, Herbert von Karajan sau Paula Vessely ar fi trebuit să îi dea și ei de gîndit...”