Legislaţia Republicii Moldova privind întreruperea sarcinii, avorturile ar putea deveni mai aspră, mai intransigentă. Un grup de deputaţi liberal-democraţi a depus în acest sens un proiect de lege care este acum în procedură de examinare în comisiile parlamentare pentru a ajunge în dezbateri parlamentare şi a fi, eventual adoptat. Vom discuta în această dimineaţă la această temă cu unul dintre autorii acestui proiect de lege, deputatul Valeriu Ghileţchi.
Europa Liberă: Dle Ghileţchi, sunteţi unul dintre promotorii proiectului de lege menit să înăsprească măsurile statului, dar şi ale societăţii în general faţă de problema avorturilor. S-a întâmplat ceva ieşit din comun în ultima vreme legat de demografie, sarcină şi dreptul de întrerupere a ei ca să justifice în mode expres această iniţiativă legislativă a grupului deputaţilor liberal-democraţi din care faceţi parte?
Valeriu Ghileţchi: Proiectul de lege urmăreşte două obiective majore: în primul rând să asigure libertatea de conştiinţă pentru medici şi lucrători medico-sanitari atunci când aceşti sunt impuşi să efectueze practici contrar conştiinţei lor, şi al doilea obiectiv este protejarea sănătăţii reproductive a femeii şi salvarea vieţii copilului încă nenăscut. În Republica Moldova există probleme şi de ordin demografic, dar există probleme şi din punctul de vedere al libertăţii conştiinţei, aşa cum spuneam. Doi ani în urmă, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat o rezoluţie, rezoluţia 1763, în care a fost introdusă această normă, numită „dreptul la obiecţia pe motiv de conştiinţă”. Este o normă care e practicată în mai multe ţări din cadrul UE şi proiectul de lege prevede că un medic sau o instituţie medicală poate refuza pe motiv de conştiinţă practicarea, găzduirea sau asistarea unui avort, fără a purta răspundere sau fără a fi discriminat în vreun fel. Deşi a fost un aviz negativ din partea guvernului, singura obiecţie care este în acest aviz spune că lipseşte norma de a readresa pacientul la un alt medic sau o altă instituţie, lucru care poate fi făcut în a doua lectură. Deci, consider că această normă este importantă pentru a asigura libertatea de conştiinţă. Legat de a doua normă, ea introduce de asemenea o altă practică întâlnită în ţările europene, cum ar fi Portugalia, Germania, Italia, Slovacia, chiar şi în Olanda din câte cunosc, mai recent mi se pare că şi Duma din Federaţia Rusă a propus o asemenea normă. Ea se referă la instituirea obligatorie a consilierii femeii însărcinate care solicită întreruperea voluntară a cursului sarcinii, urmată de o perioadă de reflecţie, e vorba de o perioadă de 5 zile. Şi considerentele ar fi următoarele: orice femeie însărcinată trebuie protejată de presiunea anturajului pentru a nu lua o decizie în grabă şi e nevoie ca ea să fie consiliată de persoane de specialitate, de care ea nu este ataşată afectiv şi care nu sunt afectate de problemele pacientei. Prin urmare, decizia pacientei rămâne pentru ea, ea are ultimul cuvânt, dar această perioadă de reflecţie, cât şi o consiliere privind încurajarea păstrării sarcinii o va ajuta şi pe ea, e pusă în joc sănătatea ei, cât şi viaţa copilului nenăscut. Acestea sunt motivele principale pentru iniţierea acestui proiect de lege.
Europa Liberă: Apropo de noţiunea „libertatea de conştiinţă”. În condiţiile Republicii Moldova, deloc campioană la rigori morale şi deloc codaşă la capitolul făţărnicie, nu credeţi că „libertate de conştiinţă” în această privinţă poate însemna un singur lucru - majorarea tarifelor estorcate pentru servicii de întrerupere a sarcinii? Mai ales când femeile nu vor avea de ales, cum a şi remarcat executivul, în condiţiile în care nu alt medic ar putea fi găsit în alt capăt al Republicii Moldova.
Valeriu Ghileţchi: Nu cred că este vreun pericol în această privinţă, pentru că din câte cunosc sunt prea puţini medici, din păcate, care ar avea obiecţii pe motive de conştiinţă. Aceste operaţii, aşa cum aţi menţionat, au şi o componentă materială, financiară, şi este regretabil, din nou repet acest lucru, dar dacă o femeie însărcinată se adresează la un medic pentru a-şi întrerupe sarcina, pentru acel medic să trimită femeia la un alt medic înseamnă să piardă eventual un câştig. De aceea sunt convins că medicii care vor readresa pacienta la un alt medic o vor face doar din motiv de conştiinţă, pentru că această operaţie pune presiune asupra conştiinţei sale.
Europa Liberă: Nu se pune cumva carul înaintea calului, nu cumva preocuparea prioritară ar trebui să fie cultivarea deprinderilor de viaţă, educaţia sexuală?
Valeriu Ghileţchi: Aveţi dreptate, adică nimeni nu neagă că şi acest obiectiv ar trebui urmărit. Dar după mine, iniţiativa doar completează. Dacă vor veni şi alte iniţiative, pentru a instrui, pentru a educa în special tinerele, ca ele să nu aibă sarcini nedorite, să nu aibă relaţii sexuale în afara căsătoriei, relaţii sexuale spontane care ar duce la o sarcină nedorită, evident că şi acest aspect este important. Dar, repet, acest proiect de lege nu pune, aşa cum aţi menţionat, carul înaintea calului, proiectul vine cu două norme întâlnite în UE, care ar fi bine să se regăsească şi în legislaţia din Republica Moldova. O consiliere, ea nu ia dreptul femeii să decidă, dar o consiliere ar putea să o ajute pe ea să ia o decizie mult mai asumată, o decizie care ar fi atât în favoarea sănătăţii ei, cât şi, aşa cum spuneam, pentru salvarea vieţii copilului nenăscut.
Europa Liberă: Cel puţin presa a scris că acest proiect de lege lipseşte femeile căsătorite de dreptul de a întrerupe sarcina fără consimţământul în scris al soţului, iar cele minore să nu poată avorta fără consimţământul în scris al părinţilor. Conţine acest proiect asemenea măsuri mai restrictive aşa?
Valeriu Ghileţchi: Este adevărat, aveţi dreptate, proiectul de lege conţine aceste norme. Ministerul Sănătăţii s-a referit la acest lucru. Eu sunt de acord ca norma privind acordul obligatoriu al soţului să fie retrasă, deşi în avizul său, citez, guvernul spune următoarele: „Deciziile de a avea copii sau nu, în timp ce este preferabil de avut consultaţii sau partenerul”, deci şi guvernul recunoaşte că este preferabil ca soţul sau partenerul să fie consultat. Până la urmă, dacă vorbim despre o familie, despre o căsătorie unde avem soţ şi soţie, acel copil nu este doar al soţiei, este şi al soţului. Dar având în vedere argumentele expuse, eu sunt gata ca această normă să fie retrasă, eventual să o formulăm aşa cum scrie guvernul: adică soţul să fie informat despre decizia soţiei de a avorta. În ceea ce priveşte minorele, ministerul recunoaşte că în Regulamentul său aprobat prin ordinul 647, din 21 septembrie 2010, această normă deja se conţine. Este scris că la femeile gravide cu vârsta sub 16 ani, întreruperea sarcinii se efectuează cu consimţământul reprezentantului său legal. Deci norma există, eu am propus doar să fie introdusă în legislaţie, nu într-un regulament, pentru a oferi posibilitatea de a sancţiona medicii care nu respectă această normă. Dacă ea se găseşte numai într-un regulament, nu-l poţi sancţiona pe medic. Deci, norma cu privire la minore, ea este deja într-un regulament, aici nu este nici o problemă. În ce priveşte soţul, ea poate fi modificată, poate fi retrasă. Pentru mine era important să fie această pauză, această consiliere obligatorie şi să existe dreptul la obiecţia pe motiv de conştiinţă.
Europa Liberă: Unele măsuri cu siguranţă trebuie luate, cifrele impresionează într-adevăr: raportarea dintre numărul copiilor pierduţi prin avort la numărul copiilor născuţi în Republica Moldova este impresionantă, nu o să o prezentăm aici. Dar de unde totuşi siguranţa că măsurile restrictive într-o problemă atât de sensibilă nu vor aduce mai multe pagube, că intenţiile fie şi considerate bune vor pava mai degrabă drumul spre iad într-o chestiune atât de sensibilă, unde există atâtea probleme în relaţiile unui cuplu, unde există atâtea restanţe ale statului şi ale diferitor mecanisme care trebuie să asigure un mod normal de viaţă etc. ?
Valeriu Ghileţchi: Eu cred că s-a exagerat un pic pe marginea acestui proiect de lege. Măsurile introduse nu sunt deloc restrictive în sensul că introducerea acestor măsuri ar cauză practica avorturilor ilegale. Nicidecum. Pentru că e vorba despre un termen de 5 zile, care, dacă sunt obiecţii, poate fi redus la 3 zile. Haideţi să recunoaştem că orice decizie pe care o persoană o ia , noi spre exemplu chiar şi în cazul divorţurilor tot avem un termen, tinerii care vor să-şi înregistreze căsătoria tot au un termen. Dar în cazul dat, dacă este vorba despre viaţă unui copil, dacă este vorba despre sănătatea unei femei, oare 5 zile sunt prea mult pentru a le oferi femeii să ia o decizie asumată, ţinând cont de toate posibilele consecinţe? Nu cred.
Şi apoi revenim la practica altor ţări europene. Unde există aceste norme în ţările respective nu avem o rată înaltă a avorturilor ilegale. Drepturile femeii se păstrează în acest caz şi acest lucru trebuie reţinut. De aceea consider că această iniţiativă doar va îmbunătăţi situaţia în acest domeniu, pentru că aşa cum aţi menţionat rata avorturilor este îngrijorătoare. Eu personal voi reformula acest proiect de lege, îl voi reînregistra, voi comunica cu Ministerul Sănătăţii, voi ţine cont de acele obiecţii întemeiate care au fost aduse, dar rămân convins că aceste norme vor fi în beneficiul ţării în ansamblu, şi în particular al femeilor care sunt însărcinate, pentru sănătatea lor şi vom putea astfel salva poate dacă nu mii, sute de vieţi ale copiilor nenăscuţi.
