Legile finanțării partidelor politice diferă foarte mult de la o țară la alta, chiar daca in Uniunea Europeană ele tind sa se uniformizeze. Evident, principala sursa ar trebui sa fie fondurile proprii ale partidelor, altfel zis fondurile provenite din cotizatiile membrilor si din donatiile simpatizantilor. Lucrul nu este insa posibil peste tot. Cum o remarca un studiu al Consiliului Europei, in multe tari europene, in special in Europa de sud si in cea de rasarit, fost comunista, partidele sint obisnuite sa nu primeasca decit o mica parte a veniturilor lor din cotizatii.
Asa incit, in multe tari, partidele conteaza in primul rind pe finantarea privata. Formatiunile politice au astfel un important staff de campanie, personal specializat in stringerea si administrarea fondurilor. Chiar si in Statele Unite, unii candidati recunosc astfel ca isi petrec peste jumatate din timpul de campanie colectind fonduri. Aceste fonduri trebuie insa strict notate si inregistrate in mod transparent, astfel incit structura lor sa fie limpede in cazul unei eventuale anchete asupra provenientei lor.
În unele țări, restricțiile în privința finanțării si functionarii unei campanii electorale sint foarte severe. In Franta, de pilda, legea le interzice pur si simplu partidelor sau candidatilor sa plateasca pentru publicitate la televiziune, sau sa beneficieze de publicitate platita de altii. Cheltuielile electorale in Franta sint fixate prin decret.
Pentru campania prezidentiala franceza din 2007, cheltuielile electorale au fost de 16 milioane de euro pentru primul tur si 21 de milioane pentru al doilea. Pentru un al doilea tur de scrutin, legea franceza nu permite ca sursa de finantare decit subventiile de la stat, calculate in functie de procentul de voturi obtinute in primul tur, si contributii de la persoane fizice, deci nu de la firme sau organizatii, aceste contributii si donatii neputind depasi 4600 de euro de persoana, de donator.
Totusi, candidatii pot beneficia de donatii si subventii nelimitate din partea partidelor politice, ceea ce ii determina pe unii candidati sa creeze partide in scopul unic al finantarii campaniei lor electorale. Asta arata ca pina si acolo unde exista un control strict si o legislatie foarte severa, se gasesc modalitati de a conturna obstacolele legale.
-----------------------------
O primă dovadă a faptului că cetăţenii moldoveni nu au nici cea mai vagă idee cât cheltuie în realitate partidele şi de unde îşi iau banii a fost furnizată de ultima campanie electorală, cea pentru anticipatele din 28 noiembrie 2010. Obligate pentru prima dată să-şi declare nominal sponsorii, mai multe partide au trecut pe listă de donatori şomeri, pensionari sau tineri fără venituri declarate, care ar fi făcut donaţii enorme, în unele cazuri şi de jumătate de million de lei, în favoarea favoriţilor lor politici. Situaţia a fost deconspirată de presă, iar autorităţile s-au declarat hotărâte să verifice provenienţa banilor şi să-i tragă la răspundere atât pe donatorii fictivi, cât şi pe beneficiari.
Nimic din toate acestea însă nu s-au întâmplat. Donatorii au declarat că banii provin din împrumuturi sau remitenţe, iar autorităţile nu au perseverat ca să dovedească minciuna.
Concluzia pe care au tras-o atunci experţii a fost că nimeni nu este interesat să se verse lumină asupra finanţării campaniilor pentru că toate partidele, fără excepţie, preferă să-şi ţină în umbră adevăraţii finanţatori.
Săptămâna trecută s-a produs şi o primă confirmare oarecum benevolă a acestui gen de concluzii. Un controversat om de afaceri, Veaceslav Platon, suspectat acum câţiva ani că şi-ar fi plătit locul pe lista unui partid ca să se pună la adăpostul imunităţii de parlamentar, a dezvăluit la un post de televiziune că a finanţat cu milioane de lei partidul cu pricina, limpede de presupus fără vreo evidenţă contabilă. Declaraţia este destul de gravă pentru că varsă o umbră asupra actuialei guvernări. Era vorba despre Alianța Moldova Noastră, un partid care împărţise actul guvernării cu partide aflate acum la putere şi care s-a contopit mai apoi cu partidul premierului Vlad Filat. Mai ales că fostul lider al acestuia, Serafim Urechean, este acum la şefia unei importante instituţii de control al utilizării banului public - Curtea de Conturi.
„Am cheltuit practic tot ce aveam la acel moment. Dar ce era să fac? Comuniştii mă presau din toate părţile cu dosare fabricate…”, a spus respectivul om de afaceri, sugerând că l-a decepţionat ulterior partidul pentru care a cotizat.
Previzibil, Urechean a spus că Platon se răzbună pentru că Curtea de Conturi ar fi dezvăluit mai multe ilegalităţi în activitatea Băncii de Economii unde businessmanul ar avea interese. Cine are dreptate este aproape sigur că nu se va afla niciodată. Deocamdată ne putem întreba dacă vor vrea şi vor putea instituţiile abilitate să verse lumină asupra acestui caz.
Viorel Chetraru, şeful poliţiei anticorupţie, a spus Europei Libere că instituţia pe care o cconduce s-a autosesizat în legătură cu declaraţia omului de afaceri şi aşteaptă venirea acestuia în ţară pentru a-l audia:
„Am solicitat fiscului şi CEC -ului rapoartele din perioada respectivă şi le vom confrunta. Avem de răspuns la câteva întrebări. Dacă este adevărat, care este originea acestor mijloace băneşti, care au fost raporturile acestui cetăţean cu statul atunci când a făcut aceste donaţii, a plătit el impozite sau nu din aceste sume, dacă formaţiunea politică respectivă, care cu siguranţă nu avea voie să beneficieze de sume atât de mari, pentru că legislaţia restricţionează valoarea admisă a donaţiilor, de ce au făcut-o dacîă au făcut-o.”
Dar ce pârghii au la îndemână autorităţile dacă omul de afaceri îşi retrage declaraţia pe care a făcut-o pentru presă? Răspunsul pe care l-am auzit de la Viorel Chetraru este tocmai cel pe care l-am aşteptat:
„El preventiv aşa şi a spus ofiţerului care l-a sunat - fraţilor, dar voi luaţi în serios tot ce eu declar? Dacă spune că a glumit, o declaraţie de aceasta nu poate fi considerată probă. Şi atunci cu ce probe rămânem noi? Dacă a şi fost aşa, atunci au fost nişte bani în geantă, care la negru s-au transmis, la negru s-au repartizat şi bună ziua.”
Uşor de presupus că nu avem de a face decât cu un nou balon de săpun.
Asa incit, in multe tari, partidele conteaza in primul rind pe finantarea privata. Formatiunile politice au astfel un important staff de campanie, personal specializat in stringerea si administrarea fondurilor. Chiar si in Statele Unite, unii candidati recunosc astfel ca isi petrec peste jumatate din timpul de campanie colectind fonduri. Aceste fonduri trebuie insa strict notate si inregistrate in mod transparent, astfel incit structura lor sa fie limpede in cazul unei eventuale anchete asupra provenientei lor.
În unele țări, restricțiile în privința finanțării si functionarii unei campanii electorale sint foarte severe. In Franta, de pilda, legea le interzice pur si simplu partidelor sau candidatilor sa plateasca pentru publicitate la televiziune, sau sa beneficieze de publicitate platita de altii. Cheltuielile electorale in Franta sint fixate prin decret.
Pentru campania prezidentiala franceza din 2007, cheltuielile electorale au fost de 16 milioane de euro pentru primul tur si 21 de milioane pentru al doilea. Pentru un al doilea tur de scrutin, legea franceza nu permite ca sursa de finantare decit subventiile de la stat, calculate in functie de procentul de voturi obtinute in primul tur, si contributii de la persoane fizice, deci nu de la firme sau organizatii, aceste contributii si donatii neputind depasi 4600 de euro de persoana, de donator.
Totusi, candidatii pot beneficia de donatii si subventii nelimitate din partea partidelor politice, ceea ce ii determina pe unii candidati sa creeze partide in scopul unic al finantarii campaniei lor electorale. Asta arata ca pina si acolo unde exista un control strict si o legislatie foarte severa, se gasesc modalitati de a conturna obstacolele legale.
-----------------------------
O primă dovadă a faptului că cetăţenii moldoveni nu au nici cea mai vagă idee cât cheltuie în realitate partidele şi de unde îşi iau banii a fost furnizată de ultima campanie electorală, cea pentru anticipatele din 28 noiembrie 2010. Obligate pentru prima dată să-şi declare nominal sponsorii, mai multe partide au trecut pe listă de donatori şomeri, pensionari sau tineri fără venituri declarate, care ar fi făcut donaţii enorme, în unele cazuri şi de jumătate de million de lei, în favoarea favoriţilor lor politici. Situaţia a fost deconspirată de presă, iar autorităţile s-au declarat hotărâte să verifice provenienţa banilor şi să-i tragă la răspundere atât pe donatorii fictivi, cât şi pe beneficiari.
Nimic din toate acestea însă nu s-au întâmplat. Donatorii au declarat că banii provin din împrumuturi sau remitenţe, iar autorităţile nu au perseverat ca să dovedească minciuna.
Concluzia pe care au tras-o atunci experţii a fost că nimeni nu este interesat să se verse lumină asupra finanţării campaniilor pentru că toate partidele, fără excepţie, preferă să-şi ţină în umbră adevăraţii finanţatori.
Săptămâna trecută s-a produs şi o primă confirmare oarecum benevolă a acestui gen de concluzii. Un controversat om de afaceri, Veaceslav Platon, suspectat acum câţiva ani că şi-ar fi plătit locul pe lista unui partid ca să se pună la adăpostul imunităţii de parlamentar, a dezvăluit la un post de televiziune că a finanţat cu milioane de lei partidul cu pricina, limpede de presupus fără vreo evidenţă contabilă. Declaraţia este destul de gravă pentru că varsă o umbră asupra actuialei guvernări. Era vorba despre Alianța Moldova Noastră, un partid care împărţise actul guvernării cu partide aflate acum la putere şi care s-a contopit mai apoi cu partidul premierului Vlad Filat. Mai ales că fostul lider al acestuia, Serafim Urechean, este acum la şefia unei importante instituţii de control al utilizării banului public - Curtea de Conturi.
„Am cheltuit practic tot ce aveam la acel moment. Dar ce era să fac? Comuniştii mă presau din toate părţile cu dosare fabricate…”, a spus respectivul om de afaceri, sugerând că l-a decepţionat ulterior partidul pentru care a cotizat.
Previzibil, Urechean a spus că Platon se răzbună pentru că Curtea de Conturi ar fi dezvăluit mai multe ilegalităţi în activitatea Băncii de Economii unde businessmanul ar avea interese. Cine are dreptate este aproape sigur că nu se va afla niciodată. Deocamdată ne putem întreba dacă vor vrea şi vor putea instituţiile abilitate să verse lumină asupra acestui caz.
Viorel Chetraru, şeful poliţiei anticorupţie, a spus Europei Libere că instituţia pe care o cconduce s-a autosesizat în legătură cu declaraţia omului de afaceri şi aşteaptă venirea acestuia în ţară pentru a-l audia:
„Am solicitat fiscului şi CEC -ului rapoartele din perioada respectivă şi le vom confrunta. Avem de răspuns la câteva întrebări. Dacă este adevărat, care este originea acestor mijloace băneşti, care au fost raporturile acestui cetăţean cu statul atunci când a făcut aceste donaţii, a plătit el impozite sau nu din aceste sume, dacă formaţiunea politică respectivă, care cu siguranţă nu avea voie să beneficieze de sume atât de mari, pentru că legislaţia restricţionează valoarea admisă a donaţiilor, de ce au făcut-o dacîă au făcut-o.”
Dar ce pârghii au la îndemână autorităţile dacă omul de afaceri îşi retrage declaraţia pe care a făcut-o pentru presă? Răspunsul pe care l-am auzit de la Viorel Chetraru este tocmai cel pe care l-am aşteptat:
„El preventiv aşa şi a spus ofiţerului care l-a sunat - fraţilor, dar voi luaţi în serios tot ce eu declar? Dacă spune că a glumit, o declaraţie de aceasta nu poate fi considerată probă. Şi atunci cu ce probe rămânem noi? Dacă a şi fost aşa, atunci au fost nişte bani în geantă, care la negru s-au transmis, la negru s-au repartizat şi bună ziua.”
Uşor de presupus că nu avem de a face decât cu un nou balon de săpun.
