După sfîrşitul celui de-al doilea război mondial, ţările din Europa de vest au îmbrăţişat strîns democraţia, iar multe din ţările est şi central-europene au făcut-o abia după căderea Uniunii Sovietice. Totuși, atașamentul acestor ţări foste socialiste față de valorile democratice pare să fie mai slab, iar actuala criza financiară ne ajută să descoperim această realitate.
Istoria a demonstrat că în general, crizele economice duc la schimbări de regimuri: în 2010, partidul Fidesz din Ungaria, condus de Viktor Orban, a cîștigat alegerile parlamentare obținînd o majoritate de ⅔ din locurile Parlamentului - un număr suficient pentru a face schimbări în Constituție - privilegiu de care s-a și folosit ulterior. Noua constituție, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2012, limitează libertatea mass-media, independența justiției și a Băncii Centrale Ungare, iar toate aceste schimbări favorizează menţinerea la putere pentru o perioadă mai îndelungată a partidului Fidesz.
Într-un articol pentru CS Monitor, Daniel Kelemen, profesor de Ştiinţe Politice la Universitatea Rutgers din SUA, scrie că făcînd abstracție de faptul că UE este o structură birocratică și legalistă, ea totuși poate forța țările membre să nu se îndepărteze prea mult de valorile democratice. Autorul remarcă faptul că perspectiva democrației în Ungaria este mult mai bună fiind membră UE; altfel Ungaria ar fi căzut în autoriatism după modelul Ucrainei sau Rusiei.
Mi-a plăcut remarca dlui Dan Dungaciu, care spunea într-un articol recent că de fapt Uniunea Europeana nu este atît de preocupată de clivajul spre mai puțină democrație din Ungaria, cît de „alterarea independentei Băncii Centrale Naţionale” ungare, iar „Punerea ei sub controlul Guvernului înseamnă toate instituţiile financiare – indiferent de moneda in care lucrează.”
Cred că UE nici nu trebuie să fie atît de mult preocupată de nivelul democrației din ţările est și central europene, pentru că nu este bine să așteptăm mereu ca cineva să ne tot „dădăcească”. Țările estice ar fi bine să înțeleagă că nu trebuie să aștepte democrația exportată din UE dacă vor bunăstare, ci trebuie ele însele să devină exportatoare de democrație.