Am văzut că ştirea despre indexarea pensiilor pe 1 aprilie e numită de unii colegi de breaslă „o veste bună pentru pensionari”. Eu aş zice că vestea asta nu e foarte bună, ba chiar aş înclina să cred că e una plină de amărăciune.
Haideţi să vedem care-i treaba. Pensiile vor fi indexate cu aproape 10%. Prin urmare, pensionarul care a avut 800 de lei, va avea din aprilie 880 de lei. E cazul să sărim în sus de bucurie? Să fim serioşi! În defintiv, e aceeaşi Marie cu altă pălărie. Că ai 800 de lei, că ai 880, viaţa ta cam la fel rămîne.
Să fiu înţeles corect. Nu acuz acum guvernul. Înţeleg că ţara e săracă prin definiţie şi bani pentru mărirea substanţială a pensiilor nu prea există. Deşi, dacă îmi amintesc că 57% dintre angajaţii moldoveni preferă salariul în plic, nu pot să renunţ la gîndul neliniştitor că evaziunea asta fiscală practicată de popor e alimentată întrucîtva de nepăsarea guvernanţilor. Căci e la mintea cocoşului: dacă toată lumea ar plăti toate impozitele şi asigurările, pensiile oamenilor vîrstnici ar putea să mai crească niţel.
Aşa sau altfel, situaţia e destul de tristă. Indexarea anuală a pensiilor cu 10% nu înseamnă altceva decît faptul că mulţi pensionari nu vor mai apuca viitorul luminos spre care, nu-i aşa?, ne mişcăm mereu. Oamenii aceştia, care au văzut războiul, care au simţit pe pielea lor foametea din 1946 şi care au flămînzit în anii 50, sînt în fond o generaţie sacrificată. Unii dintre ei au reuşit să agonisească ceva pe vremea zastoi-ului brejnevist, dar tranziţia nemiloasă le-a adus nu numai libertatea, ci şi pauperizarea definitivă. Îmi pare rău s-o spun, dar trend-ul actual al indexării pensiilor nu le mai poate oferi mare lucru. Asta e situaţia.
De vină sîntem cu toţii, şi guvernanţii înglodaţi în intrigi, şi populaţia incapabilă să se solidarizeze şi să ceară respectarea legilor. Iar şi mai grav e că şi alte cîteva generaţii de pensionari ar putea să aibă aceeaşi soartă, dacă nu urnim carul din loc, dacă nu schimbăm radical situaţia.
E greu, e foarte greu să fii pensionar în Republica Moldova. Pînă la viaţa tumultoasă a pensionarilor occidentali, harnici călători prin lume, e o cale foaaarte lungă!
