Linkuri accesibilitate

Cum este ales preşedintele SUA?


Câte ţări, atâtea sisteme, dar unul din cele mai complicate este sistemul american.


Parlamentul de la Chişinău se reuneşte din nou astăzi dar cu puţine şanse de a stabili data alegerii preşedintelui ţării. În Rusia au loc alegeri prezidenţiale duminică, în Franţa, preşedintele va fi ales în aprilie iar în Statele Unite, alegerile prezidenţiale vor avea loc, tradiţional, în prima zi de marţi din noiembrie. Câte ţări, atâtea sisteme dar unul din cele mai complicate, cel puţin pentru cei din afară, este sistemul american. Ileana Giurchescu, cu câteva explicaţii:

Deşi alegerile au loc peste 9 luni, campania electorală este în plină desfăşurare. Mai ales în sânul partidul republican de opoziţie care trebuie să-şi desemneze un candidat. Pentru că tradiţional, preşedintele Barack Obama va fi candidatul partidului său, partidul democrat.

Desemnarea candidatului unui partid se face în fiecare stat, fie prin alegeri test, fie prin reuniuni de partid aşa numite „coucuses”.

În cursa pentru candidatura republicană au rămas patru candidaţi din 11, dar nici unul nu poate fi sigur de victorie. Cele mai mari şanse le are în acest moment, după recentele victorii din Arizona şi Michigan, fostul guvernator al statului Massachusetts, Mit Romney.

Dar cum se desemnează candidatul: din ianuarie până în iunie, fiecare stat votează fie în aşa numite alegeri test, fie – cum este cazul statului Iowa – în reuniuni de partid, la care se dezbat candidaturile ca până la urmă participanţii să cadă de acord asupra unui candidat.

Rezultatul în fiecare stat decide câţi reprezentanţi va avea fiecare candidat la congresul naţional al partidului. În toată America sunt 2.061 de delegaţi republicani, iar pentru a câştiga la congres, un candidat are nevoie de votul a 1.144 de delegaţi.

Marţea viitoare, pe 6 martie, este aşa numita „Super marţi” – o zi în care tradiţional se votează într-un număr mare de state, anul acesta 10.

Sunt de câştigat 400 de delegaţi, iar dacă un candidat iese învingător clar, s-ar putea ca restul să renunţe la cursă.

Dar nici după ce s-a votat în ultimul stat, nu este sigur că partidul are un candidat. Convenţia naţională a democraţilor, care va avea loc la începutul lui septembrie, nu va aduce nici o surpriză, va fi numai consacrarea candidaturii preşedintelui Obama pentru un nou şi ultim mandat.

Congresul naţional al republicanilor, din august, ar putea fi însă scena ultimelor bătălii interne: dacă nici unul din candidați nu are sprijinul necesar, atunci se poate vorbi de un „congres negociat sau târguit”, un congres la care candidaţii oferă votul delegaţilor care-i sprijină, pentru diverse concesii politice.

Dar cu două luni înainte de votul prezidenţial ambele partide au un candidat, iar pe 6 noiembrie americanii sunt chemaţi la urne. Votul din noiembrie nu însemnă însă că America are şi un preşedinte.

Pentru că preşedintele nu este ales prin vot direct, ci în Colegiul electoral. Colegiu care are 538 de membri, desemnaţi din rândul populaţiei. Iar fiecare stat, în funcţie de populaţia sa, are un anumite număr de electori, de exemplul California, statul cu cea mai densă populaţie, are 55 de membri în colegiu. Votul popular nu face decât să stabilească numărul de electori pe care i-a câştigat fiecare candidat.

Şi se poate întâmpla, mai ales în cazul unui vot popular foarte strâns, ca desemnarea preşedintelui să nu coincidă cu voinţa electoratului. În anul 2000, de exemplu, democratul Al Gore a câştigat cele mai multe voturi individuale, dar în Colegiul electoral a avut numai 266 de voturi faţă de 271 pentru republicanul George W.Bush.

Numai după votul Colegiului electoral Statele Unite vor avea un preşedinte care va depune jurământul pe 20 ianuarie 2013.
  • 16x9 Image

    Ileana Giurchescu

    Un „dinozaur” al Europei Libere, am început să lucrez în redacția de limba română încă din 1987, la Munchen, Germania, unde mi-am descoperit și cultivat interesul pentru știri și politica internațională. Ca membră a echipei de la Radio Europa Liberă, am „făcut” revoluțiile din 1989, am scris despre căderea URSS și am relatat în direct, alături de Nestor Rateș, despre atentatele teroriste din 11 septembrie 2001. Rămân fascinată de istoria și moștenirea lăsată de Europa Liberă în arhiva audio.

XS
SM
MD
LG